În perioada anilor 1950-1960, relația dintre Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu a fost marcată de tensiuni profunde, cu un accent deosebit pe subiectul colectivizării agriculturii. Disputele dintre cei doi lideri comuniști au fost intensificate de ambiția lui Ceaușescu de a-și consolida influența în Partidul Comunist Român, generând nu doar discuții aprinse, ci și măsuri politice riscante, care au dus la revolte țărănești. ei.
Relația tensionată dintre Nicolae Ceaușescu și Gheorghe Gheorghiu-Dej
În perioada anilor 1950-1960, relația dintre Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu a fost caracterizată prin tensiuni și conflicte majore, iar un aspect central al acestei tensiuni a fost colectivizarea agriculturii.
Aceste dispute au fost observate îndeaproape de martori, unul dintre cei mai notabili fiind Janos Fazekas, care a oferit detalii prețioase despre confruntările ideologice dintre cei doi lideri comuniști. Interviurile sale au oferit o imagine clară asupra dinamicii puterii din cadrul Partidului Comunist Român, la cel mai înalt nivel.
Unul dintre cele mai importante puncte de divergență între Gheorghiu-Dej și Ceaușescu a fost, așadar, viziunea asupra colectivizării agricole. Gheorghiu-Dej susținea că doar terenurile care puteau fi mecanizate ar trebui colectivizate, adică acelea unde utilajele agricole, precum tractoarele și combinele, puteau opera eficient, scrie Evenimentul Istoric
În contrast, Ceaușescu promova o abordare radical diferită, având în vedere o colectivizare totală a agriculturii și susținând că fiecare hectar de pământ ar trebui să fie inclus în acest proces. Această divergență de opinii nu a dus doar la discuții intense, ci și la măsuri politice riscante, care au provocat revolte țărănești, așa cum a raportat și publicația Evenimentul Zilei (EVZ).
Răscoala țărănească din Galați
Un moment crucial în această dinamică a avut loc în urma unei răscoale țărănești într-o comună din Galați, când Ceaușescu a cerut intervenția forțelor de ordine pentru a reprima mișcarea. Într-o întâlnire tensionată în biroul lui Gheorghiu-Dej, alături de Janos Fazekas, Alexandru Bârlădeanu și Gaston Marin, Ceaușescu a solicitat ordinul de a deschide focul asupra țăranilor revoltați.
Această cerere a provocat o reacție furioasă din partea lui Gheorghiu-Dej, care, conform relatărilor lui Fazekas, l-a strâns de gât pe Ceaușescu și a exclamat: „Nenorocitule! Nu ți-am spus să nu forțezi colectivizarea?”.
Tensiunile dintre cei doi lideri erau amplificate de ambiția lui Ceaușescu de a-și consolida influența în partid și de a-și promova propriile viziuni. Fazekas, care îl cunoscuse pe Ceaușescu încă din 1945, l-a descris ca fiind un carierist insuportabil, care nu putea tolera criticile și sancțiunile venite din partea lui Gheorghiu-Dej. De-a lungul anilor, Ceaușescu a reușit să își construiască cu minuțiozitate ascensiunea politică, dar aceste episoade conflictuale au lăsat o amprentă profundă asupra relațiilor de putere din partid.
Ceaușescu a continuat politica de control strict
În decada 1980, Ceaușescu a continuat politica de control strict asupra resurselor, impunând norme drastice în privința alimentelor și restricționând circulația produselor între județe. Aceste măsuri, destinate să răspundă datoriilor externe ale României, au dus la o criză alimentară severă, accentuând penuria de alimente și alte produse de bază. Această situație a contribuit la creșterea nemulțumirii populare, culminând în Revoluția din 1989.