Bruxelles-ul nu renunță la tonul său de mentor în discuțiile cu Kremlinul și nici la viziunea sa asupra Rusiei ca un „partener nedemn”. Acest lucru i-a determinat pe miniștrii europeni de externe să propună un model care să depășească cu mult principiile existenței în comun, a spus Mirzayan. El l-a citat pe ministrul european de externe, Josep Borrell, explicând că acest model „se bazează pe trei acțiuni. Combatere, atunci când Rusia încalcă drepturile omului. Împiedicare, atunci când există dezinformare și atacuri cibernetice, de exemplu. Angajarea în dialog acolo unde avem interese”, relatează BTA, citată de 24chasa.

Formula în trei pași ridică multe întrebări, subliniază comentatorul. Potrivit acestuia, „contracararea”, de exemplu, este incompatibilă cu „respectul pentru suveranitate, fundamental pentru orice sistem de existență în comun”. „Cum poate fi descurajată Rusia ca răspuns la atacurile cibernetice atunci când nici măcar nu s-a dovedit că atacurile cibernetice sunt opera Rusiei?”, citim în articol.

Sancțiunile par mai degrabă simbolice

Crede UE cu sinceritate că Moscova intenționează să aibă un dialog cu Europa „pe probleme de interes comun” pe fondul politicii europene de descurajare și interferență în afacerile interne ale Rusiei, întreabă autorul în Vzglyad. Se presupune că următoarea listă neagră a UE va include numele șefilor ruși din structurile de forță, dar sancțiunile par mai degrabă simbolice. Niciun politician european nu a dorit să impună sancțiuni grave sectorului financiar sau energetic rus, a declarat politologul Andrei Kortunov pentru Izvestia. Arsenalul sancțiunilor anti-ruse relativ neîmpovărătoare pentru Bruxelles este practic epuizat. În prezent, UE trebuie fie să înceapă un război economic total împotriva Kremlinului, cum ar fi cel al lui Donald Trump împotriva Iranului sau Coreei de Nord, fie să abandoneze mecanismul sancțiunilor în favoarea unor instrumente mai eficiente pentru a influența conducerea rusă.

Dar în condițiile actuale, prima variantă este un lux prea mare pentru UE, amenințând o ruptură deschisă între „ulii” europeni și susținătorii dialogului cu Moscova. Iar a doua ar necesita voința politică și viziunea strategică pe care puțini din UE o au astăzi, a explicat expertul. Potrivit acestuia, în viitorul apropiat comunitatea nu va putea consolida sau relaxa sancțiunile împotriva Rusiei în principiu și „multe, multe lucruri vor depinde de răspunsul Moscovei”. Dacă diplomația rusă nu se îndreaptă spre escaladare, ci continuă să caute în mod constant un punct comun cu UE, fără să aștepte schimbări rapide și radicale în Europa în favoarea Moscovei, pe lângă inevitabilele dezamăgiri, ar putea să o aștepte și surprize neplăcute. Din ianuarie, președinte al UE este Portugalia, care este în general binevoitoare față de Rusia și și-a manifestat deja interesul pentru discuții privind viitoarea cooperare ruso-europeană.

Restabilirea relațiilor dintre Rusia și Occident

În orice caz, dacă restabilirea relațiilor dintre Rusia și Occident este posibilă în principiu, aceasta va începe de la UE, nu cu Statele Unite. Consensul anti-rus de la Washington este, din păcate, prea puternic și este puțin probabil să dispară în următorii ani. Europa este altceva, ea cunoaște Rusia mai bine și o înțelege mai bine. Nu există aroganță americană în Europa, iar Moscova va găsi mult mai mulți interlocutori interesați aici, crede politologul. Sancțiunile împotriva unor înalți oficiali ruși înseamnă o renunțare la dialogul politic, a declarat analistul Fiodor Lukianov pentru Rossiiskaia Gazeta.

Aproape nimeni de la Bruxelles nu este atât de naiv pentru a crede că Kremlinul își va schimba cursul datorită lor, în special în politica internă rusă. Prin urmare, impunerea măsurilor, numite de UE „sancțiuni împotriva Rusiei”, este o reticență declarată în mod clar de a continua cooperarea în forma actuală. Acest lucru este întru totul în concordanță cu aspirațiile Moscovei – există, de fapt, armonie între aceasta și Bruxelles. Ambele părți sunt conștiente de faptul că tipul anterior de relații, cu anumite condiții politice, a fost epuizat. Rusia o spune deschis, UE nu. Dar prin acțiunile sale, Bruxelles-ul lucrează în aceeași direcție, scrie comentatorul. „Situația va fi simplificată, deci va deveni mai productivă”, a prezis el.

Astăzi, fiecare țară sau uniune caută mai întâi să-și asigure stabilitate și oportunități de dezvoltare. Bineînțeles, va continua să folosească pârghii politice pentru a-și consolida poziția în concurența globală. Dar, din cauza interconectărilor complexe, prin concurență se înțelege și cooperare acolo unde este profitabilă și necesară. Și cu cât convențiile politice și ideologice sunt mai puține, cu atât sunt capabile să reducă flexibilitatea țărilor, cu atât este mai probabil ca și concurența să ducă la succes.

În ansamblu, UE este mai dependentă de condiționalitate decât un stat suveran. Valoarea, componenta ideologică unește și mai mult comunitatea – dar odată ce a devenit clar că Comisia Europeană nu a reușit să asigure vaccinuri împotriva COVID-19, țările și-au tras concluziile. Și s-a dovedit că „componenta ideologică” – originea preparatului, nu este atât de importantă. Cel puțin pentru unele țări, cum ar fi Ungaria, reamintește autorul perspectivele de utilizare a vaccinului rusesc Sputnik V în Europa. În general, trebuie să examinăm sancțiunile UE drept ceva bun. Sunt un semn că relațiile cu Rusia, denaturate de factorul politic și ideologic, încep să se îmbunătățească. Nu este departe momentul în care vom putea să le reconstruim pe fundații mai puternice și reciproc avantajoase, conchide autorul oficiosului de la Moscova.