Guvernul tehnocrat a trecut prin Săptămâna Patimilor. În doar câteva zile, trei miniștri au părăsit Cabinetul Cioloș. Sau mai bine zis, guvernul Iohannis, chiar dacă șeful statului s-a lepădat chiar în Postul Paștelui de echipa formată cu sudoare în noiembrie anul trecut. „Sunt lucruri care mă nemulţumesc la acest Guvern, dar nu toate se rezolvă pe scena publică. Unii au vorbit despre acest guvern ca şi cum ar fi «al meu». Nu e guvernul meu. Acest guvern a fost o soluţie, până la alegerile din toamna acestui an, generată de o situaţie de criză“, declara, recent, Klaus Iohannis, la o manifestare de la Timișoara. Săptămâna trecută, cu ocazia învestiturii noului ministru al Fondurilor Europene, premierul de la Palatul Cotroceni a ținut să vină cu lămuriri.

„Nu există nemulţumiri care duc la vreun circ între Palate sau la certuri între preşedinte şi prim-ministru. Noi lucrăm împreună şi rezolvăm problemele“. Această declarație îmi aduce aminte că am mai trăit o asemnea poveste cu doar câțiva ani în urmă. Pe atunci în rolurile principale se afla Traian Băsescu și Emil Boc. Doar că atunci șeful statului își asumase și rolul de premier, iar șeful Palatului Victoria se afla la ordinul președintelui. Acum tehnocratul Cioloș are săptămânal o întâlnire cu președintele, iar acest lucru este comunicat public. Practica nu este de blamat. Ba chiar este foarte bine că nu există un război între Palate. Între coabitare și conlucrare, o prefer pe cea de-a doua, pentru că la prima am fost spectatori, iar circul a fost omniprezent. Totuși angoasa rămâne. Este o ruptură între Iohannis și Cioloș sau este doar închipuirea presei?

Rămâne de văzut dacă relația dintre cei doi s-a răcit, ceea ce îmi dă convingere că zvonul privind pregătirea vicepremierului Costin Borc pentru o funcție mai înaltă nu a fost doar așa, aruncat în vânt. Nu știu însă dacă a fost analizată amănunțit activitatea fiecărui ministru sau dacă îndemnul privind depunerea mandatului a fost făcut ad-hoc ca reacție la scandalurile dâmbovițene. Legea salarizării, fondurile europene și scandalul de la operă. Probabil vor urma și alți miniștri, pentru că mai avem scandaluri în domenii precum să­nătatea, agricultura, educația. Dacă ar fi fost făcută o analiză amănunțită, așa cum am spus mai sus, cred că pe lista celor debarcați trebuia să se afle chiar Borc.

Nu vreau să iau apărarea niciunui ministru care a demisionat, uneori o schimbare poate fi benefică, poate aduce un suflu nou. Dar prea multe schimbări pot avea o reacție nedorită, iar România chiar nu are nevoie de așa ceva. Am intrat de câteva luni în al treilea an al calendarului financiar 2014-2020. Așa cum știm, nu am reușit să atragem niciun euro din cele 39 de miliarde puse la dispoziția noastră de UE. Asta îmi arată că nu am tras nicio învățătură din primul calendar, în care în primii trei ani absorbția a fost dezastruoasă. Despre o absorbție de 100% până în 2020 nici nu cred că mai putem vorbi. Doar Dumnezeu ne mai poate ajuta să ajungem măcar la gradul de absorbție din vechiul calendar, întrucât politicienii și tehnocrații au dezamăgit și vor continua.