Renăscând NATO, Europa se unește în fața ambițiilor lui Putin
Deciziile Finlandei și Suediei de a renunța la neutralitatea pe care o adoptaseră timp de decenii și de a cere aderarea la NATO reprezintă cel mai puternic semnal de până acum al unei profunde schimbări la nivelul Europei în fața planurilor imperiale agresive ale rușilor.
Mai exact, cele două țări scandinave au afirmat clar că se așteaptă ca amenințarea președintelui Rusiei, Vladimir Putin, să fie de durată, că ele nu se vor lăsa intimidate de asta și că, dat fiind măcelul rusesc de la Bucia, în Ucraina, poziția nu poate fi una nepăsătoare. Afirmațiile celor două țări reprezintă totodată o declarație a fermității occidentale, scrie Roger Cohen pentru nytimes.com
„Nealinierea la nivel militar a adus beneficii Suediei, dar concluzia noastră este că, pe viitor, ea nu ne va mai fi prea de folos”, a declarat, duminică, premierul Suediei, dna Magdalena Andersson. „Nu este o decizie care va fi luată ușor”.
Este vorba despre o nouă Europă
Având în vedere că armata finlandeză și cea suedeză sunt deja bine integrate în NATO, s-ar putea ca procesul de aderare să fie rapid, iar impactul imediat al schimbărilor strategice din cele două țări în contextul invaziei Rusiei din Ucraina va fi unul mai puțin practic, și mai mult unul politic.
Este vorba despre o nouă Europă, în care neutralitatea nu-și mai are locul. Țările sunt fie protejate de NATO, fie pe cont propriu împotriva unei Rusii guvernate de un om hotărât să impună Rusia prin forță în arena mondială. Pentru Suedia, dar mai ales pentru Finlanda, dată fiind frontiera sa de peste 1300 km. cu Rusia, decizia lui Putin de a invada o țară vecină nu poate fi ignorată.
Cele două țări nu au fost singurele. Germania, o țară mai degrabă pacifistă după ce a renăscut din ruine începând din 1945, a început să investească masiv în forțele sale armate, încercând totodată să-și reducă dependența energetică de o Rusie pe care o considerase, dacă nu chiar inofensivă, măcar un partener de afaceri de încredere.
„Decizia lui Putin de a invada Ucraina nu s-a datorat niciodată extinderii NATO, dar, cu siguranță, ea este o consecință”, afirmă Nathalie Tocci, directoarea Institutului pentru Relații Internaţionale din Roma. „În prezent, Suedia și Finlanda văd o Rusie revanșardă și revizionistă într-un grad mai periculos decât cel de pe vremea Războiului Rece”.
Suedia și Finlanda consideraseră că neutralitatea ar fi fost în interesul lor în fața amenințării sovieticilor, iar, în cazul Suediei, neutralitatea existase chiar cu câteva secole înainte. Cele două țări nu au renunțat la această poziție, deși ele au aderat totuși la Uniunea Europeană după mai bine de trei decenii de la sfârșitul Războiului Rece.
În ultimele luni, schimbarea de poziție a celor două țări a fost semnificativă, ea reflectând hotărârea lui Putin de a împinge NATO înapoi și faptul că sprijinul slab față de un asemenea demers a avut exact efectul contrar – renașterea unei alianțe care, timp de o generație, își căuta un motiv convingător de a mai exista.
După ce, anul trecut, nu mai mult de un sfert din populația Suediei și Finlandei sprijinea aderarea la NATO, astăzi, numărul susținătorilor a crescut mult, atingând un procent de 76% la un sondaj recent din Finlanda. Partidul Social Democrat din Suedia, de guvernământ, cel mai mare partid din țară și un vechi susținător al neutralității, a optat pentru aderarea la NATO, schimbarea sa de poziție fiind una extraordinară.
„Putin s-a urcat într-un copac și nu mai știe cum să se dea jos”, a declarat Nicole Bacharan, o analistă franceză de politică externă. „Acum, el se va izbi de un NATO mai puternic, mai mare și mai hotărât”.
Articolul 3 din tratatul de fondare a NATO stipulează că „statele membre trebuie să-și asigure și să-și dezvolte atât capacitatea lor individuală, cât și pe cea colectivă în vederea rezistenței în fața unui atac armat” prin „continuă autosusținere și printr-un ajutor reciproc”. În cazul Suediei și Finlandei, aceste capacități au fost dezvoltate în mare măsură printr-o strânsă cooperare cu NATO.
Carl Bildt, fost premier și ministru de externe suedez, a declarat: „Ne aflam deja într-o strânsă cooperare cu NATO. Dar această cale a fost alimentată printr-o adevărată focoasă de rachetă pe data de 24 februarie” – data când a început invazia rusească în Ucraina. „Decizia noastră reflectă impresia că Rusia va rămâne pentru multă vreme o regiune complicată, iar războiul din Ucraina va fi îndeajuns de lung, dată fiind conducerea imprevizibilă și extrem de revizionistă de la Kremlin în viitorul apropiat”.
Întrebat dacă Suedia se teme de o ripostă din partea Rusiei, Bildt a răspuns: „În cazul Rusiei nu se știe niciodată, dar actuala stare de spirit este una destul de afirmativă”.
În Europa, s-a încetățenit deja impresia potrivit căreia războiul din Ucraina va fi unul de durată. Putin nu și-a amenințat doar țara vecină, ci și Occidentul și America, pe aceasta din urmă catalogând-o drept un „imperiu al minciunilor”.
Au trebuit să treacă aproximativ 20 de ani de la Tratatul de la Versailles din 1919 pentru ca Germania să riposteze la autoproclamata sa umilință, trimițându-și mașina de război a celui de-Al Treilea Reich peste frontiere și lansând cel de-Al Doilea Război Mondial. Lui Putin i-au trebuit circa 30 de ani ca să-și exprime resentimentele față de așa-zisa umilință datorată destrămării Uniunii Sovietice – resentimente care au dus la invadarea totală a Ucrainei.
Pare puțin probabil ca președintele rus să-și schimbe intențiile
Pare puțin probabil ca președintele rus să-și schimbe intențiile, chiar dacă, până acum, războiul său i-a mers prost.
Practic, atât Finlanda, cât și Suedia se împăcau de multă vreme cu armele nucleare rusești din apropiatul Kaliningrad – enclava rusă prinsă ca într-un sandviș între Polonia și Lituania, pe coastele Mării Baltice.
În plus, Putin a făcut mai mult decât o dată aluzie la sofisticatul armament nuclear al Rusiei, dând de înțeles că nu va ezita să apeleze la el dacă va fi provocat. Amenințarea nu este valabilă doar pentru Finlanda și Suedia în cazul în care ele renunță la neutralitatea militară, ci și pentru întreaga Europă sau chiar dincolo de ea.
Europa este acum în general unită în hotărârea sa de a-i opune rezistență lui Putin și de a se asigura că el nu va câștiga războiul din Ucraina. Statele Unite, care au avut propriile iluzii legate de Rusia, s-au reorientat spre Europa și sunt hotărâte nu doar să salveze Ucraina, ci și să slăbească Rusia. Asemenea ambiții nu sunt pe termen scurt.
„Într-adevăr, avem o Europă schimbată”, a spus Bildt. „Vom avea un NATO mai puternic, cu cheltuieli mai mari în materie de apărare, dar mai coerent politic și cu un simț al datoriei. Vom avea totodată și o mai puternică Uniunea Europeană, cu relații mai strânse între ea și NATO”.
Desigur, Europa se va confrunta cu greutăți economice și de altă natură, așa cum ar fi afectată de oricare alt război îndelungat. Iar țările aflate la mijloc – în special Moldova și Georgia, blocate pe un ‚tărâm al nimănui’ în apropierea Rusiei și fără protecția NATO – se vor confrunta cu probleme de tot felul.
Finlanda și Suedia vor avea de învățat cel puțin o lecție de la Ucraina. După anunțul NATO din 2008, potrivit căruia Ucraina și Georgia vor deveni membre ale NATO – o decizie luată fără să se examineze prea mult cum și când va putea fi atins un asemenea obiectiv, spinoasa problemă a aderării Ucrainei a fost lăsată în suspensie de liderii occidentali. ei nedorind să îl provoace și mai mult pe Putin.
Dar, pentru calculele lui Putin, asta nu a însemnat nimic. El a invadat oricum Ucraina, inventând un pericol nazist și afirmând că statul ucrainean e un basm. „Suedia și Finlanda nu aveau să aibă aceeași soartă printr-o reținere prost înțeleasă. Ele au învățat o lecție”, spune Nathalie Tocci.
Întrebarea care se pune este cum va coborî Putin din copacul lui. El a calificat decizia finlandeză drept o greșeală, afirmând că nu există vreo amenințare din partea Rusiei la adresa țării. El i-a a tăiat totodată Finlandei curentul electric. Nu sunt semne că el ar renunța la convingerea că, în cele din urmă, numai forța va putea duce la realizarea obiectivelor strategice ale Rusiei.
„Chiar dacă Putin își dă seama că a făcut o greșeală, mă îndoiesc că el o să recunoască vreodată asta”, spune Bildt. „Consecințele ar fi mult prea grave. Asta nu a fost doar o mică greșeală. A fost o catastrofală greșeală strategică de prim ordin”.
