Combinatul de la Oțelul Roșu se redeschide

Premierul Marcel Ciolacu a făcut o vizită la Combinatul de la Oțelul Roșu și a evidențiat potențialul său de a renaște. Combinatul a fost achiziționat de omul de afaceri Dorinel Umbrărescu, care și-a asumat angajamentul de a-l revitaliza și readuce la prestigiul de altădată.

„Nea Sorin, Mihai, Tibi şi Costel au lucrat toată viața în Combinatul de la Oțelul Roşu. Ei au deschis noua linie de producție şi tot ei au închis-o după Revoluție.

Acum sunt încrezători că vor auzi din nou sunetele de la cuptoare! Mi-au povestit cât de mare le-a fost bucuria când au aflat că un român a preluat combinatul pentru a-l redeschide, nu pentru a-l arunca la fier vechi ca foştii proprietari.

Combinatul Oțelul Roşu va fi salvat și redeschis! Grup UMB, condus de domnul Umbrărescu, va investi aici peste 300 de milioane de euro și va crea peste 600 de locuri de muncă noi.

Investiția vine să asigure producția materialelor necesare proiectelor de infrastructură din România” a scris premierul pe Facebook.

Uzina din Oțelul Roșu se va redeschide datorită intervenției lui Dorinel Umbrărescu. Se întâmplă asta, după ani de luptă împotriva amenințării ruginii și a perspectivei iminente a închiderii. Familia Umbrărescu, cu o avere estimată la peste 300 de milioane de euro, va crea sute de locuri de muncă. Redeschiderea combinatului este planificată pentru toamna acestui an. Estimările indică faptul că în prima etapă vor fi create între 100 și 150 de locuri de muncă, urmând să crească la 300 – 400 până în anul viitor.

Frații Auschnith au deținut combinatul

Uzinele din Oțelu Roșu (Caraș-Severin) și-au început activitatea la începutul secolului al XIX-lea, sub denumirea de Ferdinandsberg. Aici se prelucra fonta produsă în topitoriile de la Rusca Montană și Rușchița. În perioada interbelică, uzinele din Oțelu Roșu făceau parte din trustul „Titan – Nădrag – Călan” al magnatilor Max și Edgard Auschnith, iar după război au fost naționalizate.

În anii ’50, Oțelul Roșu producea foi de tablă și era singura uzină din România care livra bare de oțel (4.000 de tone anual) și fier laminat la rece (1.200 de tone anual), conform documentelor vremii. În timp, centrul metalurgic a fost extins, iar numărul angajaților săi a ajuns să depășească 5.000 de oameni.

O oțelărie electrică a fost inaugurată în anii ’70, iar în compunerea noului combinat se mai aflau laminoare, o fabrică de oxigen, o fabrică de var și dolomită, o turnătorie și ateliere mecanice.

După 1990, combinatul a intrat într-un declin continuu. A fost privatizat în 1999, când mai avea peste 3.000 de salariați. În decurs de trei ani, numărul muncitorilor a fost redus la aproximativ 600, iar mai multe secții au fost închise.

În prezent, doar o mică parte din vechea uzină mai funcționează, unele dintre terenurile sale fiind folosite de alte societăți, în timp ce altele au rămas nelocuite și sunt acoperite de clădiri abandonate, conform informațiilor de pe adevarul.ro.