«Avem deja un plan strategic până în 2017 şi încercăm să-l aplicăm întocmai (…) Am trecut prin multe crize până la cea începută în 2008, dar consolidarea brandului e obligatorie şi trebuie să facem rost de bani pentru asta…», începe discuţia cu Capital Grigore Horoi, preşedintele Agricola, una dintre cele mai mari companii producătoare de carne de pui, preparate şi semipreparate din România. „Nu prea scăpăm în niciun an, continuă Horoi, fără investiţii de 3 milioane de euro în dezvoltare. Din 1992 încoace s-au cheltuit peste 100 mil. euro“. Dacă băncile nu prea mai dau credite, un investitor n-ar fi o soluţie alternativă de finanţare? „N-am exclus niciodată această variantă, doar că activăm într-o piaţă fără prea mult sex-appeal la investitori până acum…“, spune managerul, mai în glumă, mai în serios. O primă notă de subsol: Grigore Horoi este unul dintre cei trei acţionari români ai Agricola, care deţin împreună 71,39% din grup.
Şi care ar fi valoarea Agricola? „E greu de spus cu exactitate (…) poate în jurul a 40 de milioane de euro, dacă te uiţi doar pe cifrele contabile, fără activele corporale“, răspunde Grigore Horoi. Când vine vorba despre gradul de îndatorare al grupului cu 2.600 de angajaţi, preşedintele apreciază că ponderea este „normală“ pentru industrie, circa 60% din cifra de afaceri consolidată, estimată pentru 2012 la 103,2 milioane de euro. De precizat însă că marja profitului operaţional (raportat la vânzările totale) în industrie este foarte mică (1%-2%).
Grigore Horoi a vorbit, şi anterior, despre „deschiderea companiei“ la asociere. A lăsat însă să se înţeleagă că viitorul acţionar al Agricola, în cazul în care va cumpăra, va fi investitor strategic, nu financiar. Compania ar avea nevoie de un asemenea investitor nu doar pentru a-şi accelera creşterea şi, implicit, pentru a-şi mări şi mai mult valoarea de piaţă, ci ar putea folosi banii şi pentru a achiziţiona companii complementare – „lipseşte din grup, de exemplu, o companie de transport“. De altfel, mişcarea de bază a băcăuanilor din ultimii ani a fost reorganizarea businessului – acum, sub umbrela unei noi identităţi corporate, o reprezentare stilizată a  piesei „Cloşca cu puii de aur“ a tezaurului de la Pietroasa – diferită de cea a brandului de produs, în nouă companii şi 11 linii de business. Logica acestor mişcări vine din intenţia producătorului din Bacău de a „împrospăta“ o structură învechită, căutând în acelaşi timp să se plieze cât mai bine pe nevoile pieţei. Mai ales că şi „concurenţa a adus îmbunătăţiri consistente la modul de prezentare a mărfii… nu puteam să stăm nici noi pe loc“, admite Horoi.
Piaţa locală a preparatelor din carne atinge 1,2 miliarde de euro şi este dominată de jucători precum Transavia, CarmOpimp, Pajo Holding, Cris Tim, Angst, Aldis sau Elit. În urma rebrandingului, ţinta e clară: vânzări mai mari cu aproximativ 15% (în valoare), pe o piaţă în stagnare.
Mai departe, după aceste mutări care au făcut din Agricola un business integrat – cultivarea cerealelor, ferme de păsări şi porci, abator, fabrici, plus reţea proprie de magazine (60) – urmează o perioadă de creștere organică. „Cred că o conservare a ceea ce ai – conchide Gricore Horoi – și a ritmului de creștere sănătoasă avut în ultimii ani, care au fost de criză, este cea mai bună strategie. Nu-i așa ?“.

2010 a fost un an de  coşmar pentru industria noastră. Faţă de 2009, a scăzut preţul la carnea de pui, s-a majorat cel de achiziţie al cerealelor, ajutorul de stat a fost zero (…) trăgând linie, minusul a fost de 45,5%. Grigore Horoi, preşedinte Agricola.