Colectarea selectivă se dezvoltă cu greu în România. Ritmul lent este cauzat însă de la faptul că iniţiativa nu a venit din interiorul ţării, ci ca urmare a constrângerilor impuse de legislaţia Uniunii Europene. De câţiva ani, prin oraşele României au apărut containere de gunoi pentru hârtie şi carton, plastic şi metal sau sticlă. Unii români au început să le folosească, alţii trec indiferenţi pe lângă ele. Deşi colectarea selectivă se dezvoltă timid în România
Colectarea selectivă se dezvoltă cu greu în România. Ritmul lent este cauzat însă de la faptul că iniţiativa nu a venit din interiorul ţării, ci ca urmare a constrângerilor impuse de legislaţia Uniunii Europene.
De câţiva ani, prin oraşele României au apărut containere de gunoi pentru hârtie şi carton, plastic şi metal sau sticlă. Unii români au început să le folosească, alţii trec indiferenţi pe lângă ele. Deşi colectarea selectivă se dezvoltă timid în România, ea funcţionează totuşi, iar cantităţile ajung să fie reciclate.
Cei care motivează dezinteresul pentru colectarea selectivă argumentează că o astfel de activitate este inutilă, că de fapt în România nu se reciclează şi că pubelele speciale pentru colectare selectivă sunt doar pentru imagine. Justificările cel mai des întâlnite în acest caz sunt fie că au fost martori la ridicarea deşeurilor reciclabile de către angajaţii firmei de salubritate, care le amestecau între ele, fie argumentând că oamenii nu respectă semnalistica de pe containerele speciale, aruncând în ele şi alte deşeuri menajere.
Sistemul de colectare selectivă funcţionează însă şi în România, în ciuda scepticismului de care este înconjurat, iar reportajul capital.ro urmăreşte drumul parcurs de deşeurile colectate selectiv în sectorul 3, de la momentul în care populaţia le depune, până pe banda de reciclare.
De la container, pe banda de sortare
Reporterul capital.ro a mers împreună cu un echipaj al firmei de salubritate la ridicarea unui container de hârtie şi carton de la intersecţia bulevardelor Camil Ressu şi Nicolae Grigorescu şi a urmărit îndeaproape fazele procesului de colectare selectivă. În general containerele de hârtie, plastic sau sticlă sunt descărcate de maşinile firmei în fiecare noapte. Rosal colectează de exemplu hârtia într-o noapte şi plasticul în următoarea noapte. Sticla se strânge mai rar, cantităţile colectate fiind mult mai mici.
În prezent, în sectorul 3 din Bucureşti sunt 100 de puncte cu containere pentru hârtie/carton, plastic/metal şi sticlă. Firma de salubritate intenţionează să crească numărul acestor puncte, însă problema containerelor speciale este lipsa de spaţiu în zonele adiacente blocurilor.
Într-un mediu urban aglomerat, aşa cum este sectorul 3 sau oricare alt sector din Bucureşti, spaţiul din jurul blocurilor construite în perioada comunistă nu a fost gândit pentru colectare selectivă, iar maşinile de gunoi care strâng deşeurile reciclabile îşi găsesc cu greu drum până la containere.
Din acest motiv, colectarea în containerele speciale nu estre singura metodă folosită. Astfel, Rosal a încheiat parteneriate cu mai multe asociaţii de locatari din sectorul 3, care colectează singure PET-ul din gunoiul menajer pe care îl produc, prin intermediul personalului de serviciu. De altfel, Rosal intenţionează să extindă programul cu asociaţiile şi pentru alte materii reciclabile: pungile de plastic, hârtia şi cartonul.
Reprezentanţii firmei de salubritate spun însă că au costuri foarte mari în cazul colectării selective, care este îngreunată şi de faptul că unii locatari pun şi alte deşeuri în containerele sau sacii pentru deşeuri.
Se colectează de 5 până la 12 ori mai mult decât în 2007
Deşi nu a trecut încă de faza de început, când încă se mai experimentează, colectarea selectivă începe să prindă contur.
Astfel, la nivelul sectorului 3, colectarea de mase plastice a crescut de la 7 tone/lună în 2007 la 100 tone/lună, în special PET, în prezent. În cazul hârtiei şi cartonului colectarea a crescut de la 20 de tone/lună în 2007 la 100 tone/lună în 2009. Ce se colectează din containerele speciale reprezintă doar 10% din total, respectiv 15 tone/lună de hârtie şi carton şi 8-9 tone/lună de plastic.
Acestea sunt descărcate şi transferate către linia de sortare manuală, unde deşeurile nereciclabile sunt îndepărate, iar cele reciclabile sunt sortate din nou, în funcţie de tipul de ambalaj. Astfel, plasticul este sortat în pungi/ folie, recipiente de la tot felul de produse şi PET-uri. În depozitul Rosal baloturile din sticlele presate de PET erau stivuite, în funcţie de culore PET-ului, albă, verde, albastră sau maro, în vreme ce pungile de plastic sau recipientele folosite pentru bunurile de larg consum nealimentare erau amestecate indiferent de culoare.
Reciclarea are nevoie de cantităţi mari de deşeuri colectate
După sortare, deşeurile sunt compactate cu ajutorul preselor şi trimise către companiile care reciclează plasticul, hârtia sau sticla pe care le transformă în materie primă. Unii dintre cei mai mari recilcatori din România sunt Vrancart Adjud, în cazul hârtiei şi cartonului şi Greentech Buzău în cazul plasticului.
Faţă de alte firme de salubritate, care doar colectează selectiv şi vând mai departe la reciclatori, Rosal a intrat şi în business-ul de reciclare a maselor plastice, achiziţionând mai multe utilaje care transformă PET-ul în fulgi, şi pungile de plastic în granule. Totodată, firma are şi un utilaj care produce folie din granule de plastic.
Rosal nu reuşeşte să strângă suficiente cantităţi de plastic, astfel că nu toate utilajele funcţionează la capacitate optimă. Potrivit reprezentanţilor companiei, ar fi nevoie de colectarea lunară a cel puţin 500 de tone de PET pentru ca toate utilajele cumpărate să lucreze şi să aducă profit.
Rosal spune că în prezent activitatea de colectare şi reciclare merge pe pierdere, preţul de achiziţie al maselor plastice rezultate fiind mai mic decât costurile, iar compensaţiile financiare primite de la compania EcoRom Ambalaje, care gestionează îndeplinirea obligaţiilor de mediu ale agenţilor economici care pun ambalaje pe piaţă, sunt prea mici.
Criza dăunează grav reciclării
Criza economică din 2009 nu a venit în ajutorul firmelor care colectează şi reciclează, Din contră, ea a dus la o scădere mare a preţului materiilor prime reciclabile.
„La începutul lui 2009, materia primă virgină a ajuns să fie mult mai rentabilă pentru agenţii economici decât cea reciclată. De exemplu, o tonă de hârtie reciclată care costa 80 de euro la începutul anului 2008, a ajuns să nu mai aibă niciun preţ la începutul anului 2009”, a declarat Lorita Constantinescu, directorul de comunicare şi PR al companiei Eco Rom Ambalaje.
„În primăvara lui 2009, cartonul nu îl mai lua nimeni. A căzut piaţa aşa de mult încât a trebuit să îi rugăm pe operatorii care îl prelucrază să vină să îl ia gratis ca să nu se strice în curtea firmei”, confirmă şi Radu Gheorghe, directorul de programe şi strategii al Rosal Grup.
Acesta este şi motivul pentru care, cel puţin în cazul hârtiei şi cartonului, cantităţile colectate în 2009 au stagnat faţă de anul precedent. Potrivit datelor Eco Rom, cantităţile colectate în 2009 de firmele de salubritate care au contract asociaţia, au fost de circa 9.000 de tone, similare cu cele strânse în 2008.
În schimb, cantităţile de plastic colectat s-au dublat, de la 2.000 de tone în 2008 la peste 4.000 de tone în 2009. Şi numărul localităţilor care au parteneriate cu Eco Rom pentru programele de colectare selectivă a crescut, de la 42 în 2008 la 74 în 2009, potrivit datelor companiei.