«Aaaa… şi să te duci la doctor înainte, să vezi dacă stai bine cu inima», mi-a mai spus. Asta-i bună, mi-am zis, nu-mi ajung îndoielile apriorice şi golul deja instalat în stomac (numai la gândul că voi sări cu paraşuta), mai vine şi el cu tachinări şi glume mai mult sau mai puţin inspirate. În fine, cu toate reţinerile, mi-am spus că, totuşi, nu pot rata prilejul de a-mi îndeplini una din cele mai mari dorinţe – aceea de a trăi ceva mai special sau diferit faţă de ceea ce trăiesc în fiecare zi şi care ţine de rutină şi cam atât. Apoi, nu făceam nimic periculos – urma să sar în tandem cu un profesionist, iar eu nu trebuia decât să fac trecerea de la frică (a se citi emoţie primară) la curaj (să-mi înving frica) şi să mă bucur de o experienţă ieşită din tiparele cotidianului meu. Aşa că am plecat să comit „nebunia“. Duminică, ora11:00. Centrul privat de parașutism TNT Brothers de la Clinceni, în apropiere de Bucureşti. Spaţiu cu identitate bine definită – parcare, un hangar pentru avioane şi echipamente, un bar-restaurant cu terasă şi multă verdeaţă. În total, erau deja acolo vreo 30 de inşi – curajoşi care aşteptau momentul în care vor fi (pentru prima dată sau nu), la propriu, cu capul în nori, plus susţinătorii lor. Mai avem de aşteptat cam 45 de minute. Suficient cât să văd, la cald, reacţiile celor care, între timp, coborau cu picioarele pe pământ, cum s-ar spune.

După un instructaj scurt în legătură cu saltul, poziţia corpului şi aterizarea, soseşte momentul „îmbarcării“: urcăm în avion trei fete, însoţite de instructorii noştri – toate sărim în tandem pentru prima oară -, plus pilotul şi alţi doi profesionişti, responsabili cu filmatul şi fotografiatul salturilor. În cele 12 minute de zbor cu avionul până la 4.000 de metri altitudine, de unde se fac săriturile, abia mi-am ţinut în frâu miile de gânduri şi emoţii care mi-au năvălit în minte şi corp – frică amestecată cu curajul de a mă arunca, cu teroarea de a nu păţi totuşi ceva etc. „Stai liniştită. Faci exact ce ţi-am spus şi totul o să fie bine. Picioarele le tragi în spate, te arcuieşti, iar mâinile le ţii de ham până când te bat eu pe umăr şi poţi să le ridici în aer“, răspunde anticipat la întrebarea care îmi stătea pe buze Ramiro Nicolau, partenerul meu de zbor, care în cei peste 35 de ani de când practică paraşutismul a făcut peste 9.000 de salturi. Şi el şi colegul lui, Radu Miclăuș, cel care a imortalizat momentul, s-au tot ţinut de glume încercând să-mi risipească emoţiile. Se deschide uşa şi… „Hai, sărim!“, mă trezeşte din transă Ramiro.

Nici acum, la câteva zile distanţă de la momentul cu pricina, nu găsesc un cuvânt potrivit care să descrie secundele trăite în buza avionului, dar punctul culminant a fost cu siguranţă aruncarea propriu-zisă, când senzaţia de pericol, accentuată de viteza halucinantă (ajunge la peste 200 km/h în aproximativ 2 secunde) cu care te apropii de pământ în cădere liberă (aproape un minut) creşte adrenalina la cote maxime. În paranteză fie spus, aşa se explică şi starea de euforie care rămâne încă vreo câteva zile de la „marea nebunie“. Dacă simte că rezişti, instructorul te mai răsuceşte de câteva ori în aer, acul de la altimetru coboară fără să-ţi dai seama, şi doar smucitura de la deschiderea paraşutei reuşeşte să te trezească la realitate. Dintr-o dată se face linişte şi pluteşti (şi la propriu, şi la figurat) printre nori. Nu devii conştient de grozăvia pe care tocmai ai trăit-o decât când te trezeşti la sol. „Ei, cum a fost? Eşti bine?“, m-a întrebat instructorul, imediat ce am atins pământul. „A fost wow! Mai vin pe la voi“, am ţipat eu, convinsă că vreau să retrăiesc experienţa. Pentru că mi-a plăcut al dracului de mult.

Cât costă 15 minute de senzaţii tari

În doar patru ani, TNT Brothers – afacerea fraţilor Dragoş şi Bogdan Boeru – a devenit cel mai mare centru privat de parașutism din Sud-Estul Europei.

Un salt cu paraşuta în tandem cu un instructor profesionist costă 700 de lei. Se mai adaugă 300 de lei pentru poze şi filmări făcute în timpul zborului. Cei care au licenţă de paraşutism plătesc doar 120 de lei pentru un salt solo.

Avionul din care se efectuează salturile este unul de tipul Pilatus Porter, conceput special pentru aşa ceva. Are o capacitate de nouă locuri şi în 12 minute ajunge la o altitudine de patru mii de metri.

Din 2010 până acum, aprox. 40.000 de oameni au sărit cu paraşuta la Clinceni. Numai anul acesta, la TNT Brothers s-au făcut 1.000 de salturi în tandem şi vreo 10.000 solo; sezonul de paraşutism începe în aprilie şi se încheie la sfârșitul lui noiembrie.