Organizaţia neguvernamentală Reporteri fără Frontiere (RSF) a scris recent că lideri din ţări autocratice precum prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, Mohamed bin Salman, dar şi din ţări considerate democratice, cum ar fi preşedintele Braziliei, Jair Bolsonaro, sau premierul Ungariei, Viktor Orban, s-au transformat în „prădători ai presei”.
Reporteri fără Frontiere a numit 37 de lideri din întreaga lume drept prădători ai presei. Viktor Orban se află pe listă
Pe lista publicată recent, Reporteri fără Frontiere a inclus în total 37 de lideri din întreaga lume cărora le reproşează „o represiune masivă a libertăţii presei”, iar pentru prima dată de la crearea acestei liste, acum circa 20 de ani, figurează reprezentantul unei ţări din Uniunea Europeană, conform informațiilor transmise de efe.com
Astfel, RSF susține că, de la sosirea sa la putere, în 2010, Viktor Orban nu a încetat să atenteze împotriva „pluralismului şi independenţei mass media”. RSF este de părere că Orban a transformat serviciul de radio şi televiziune în „organ de propagandă”, iar în privinţa presei private, fie a supus-o propriilor interese, fie a redus-o la tăcere.
Ce alți lideri se află pe listă?
Lui Bolsonaro, liderul celei mai mari democraţii din America Latină, RSF îi reproşează insultele, umilinţele şi „ameninţările vulgare” pe care le-a adresat presei de când a ajuns în fruntea ţării, în 2018.
RSF spune că „activitatea presei braziliene a devenit extrem de complexă” şi principalele ţinte ale atacurilor sale au fost jurnalistele, specialiştii politici şi grupul Globo. RSF atrage atenţia îndeosebi cu privire la acţiunea combinată a familiei şi anturajului preşedintelui brazilian cu persoane care îl susţin pe Bolsonaro pe reţelele sociale şi care, cu ajutorul roboţilor, se concentrează pe decredibilizarea presei pe care o acuză că este „duşmanul statului”.
Tot în America Latină, au intrat pe lista neagră a organizaţiei Reporteri fără Frontiere preşedinţii Cubei, Miguel Diaz-Canel, şi Nicaraguei, Daniel Ortega, cărora li se alătură acum preşedintele Venezuelei, Nicolas Maduro, aflat deja pe această listă încă de la sosirea sa la putere, în 2013. Prezenţa lui Diaz-Canel pe listă se justifică prin continuitatea pe care a imprimat-o „totalitarismului de tip sovietic” pe care i l-a lăsat moştenire Raul Castro, atunci când a cedat puterea.
Prezenţa lui Ortega pe listă se justifică prin „asfixia economică şi cenzura judiciară” la care este supusă presa de când preşedintele Nicaraguei şi-a început cel de-al treilea mandat consecutiv în noiembrie 2016 şi care a luat o nouă turnură în perspectiva alegerilor prezidenţiale care urmează să aibă loc în noiembrie. RSF notează că Ortega şi-a consolidat „arsenalul de cenzură” cu acţiuni judiciare „abuzive” cărora li se opun atât presa, cât şi clasa politică.
Surprinde mai puţin faptul că pe această listă a intrat Mohamed bin Salman, ţinând cont de concentrarea de putere din mâinile sale din 2017, de când a fost numit succesor de către tatăl său şi pe care RSF o numeşte „barbarie fără limite”, conform sursei menționate.
Arabia Saudită este „una dintre cele mai mari închisori din lume pentru jurnalişti” şi unii dintre ei se află în spatele gratiilor fără să ştie ce acuzaţii li se aduc, transmite RSF.
Pentru prima dată, în ediţia din acest an, RSF include pe lista sa două femei „prădătoare ale presei”. Prima este şefa executivului din Hong Kong, pentru că se comportă ca „o marionetă în mâinile preşedintelui chinez Xi Jinping”, în aplicarea politicilor „liberticide la adresa presei” care au dus la dispariţia în iunie a ultimului ziar independent, Apple Daily, şi la încarcerarea fondatorului său, Jimmy Lai. A doua este şefa executivului din Bangladesh, Sheikh Hasina, care conduce ţara din 2009 şi care, cu o lege privind securitatea digitală adoptată în 2018 a deschis calea procedurilor judiciare împotriva a peste 70 de jurnalişti şi bloggeri, potrivit RSF.
Şapte dintre liderii aflaţi pe lista neagră a organizaţiei RSF se află acolo încă de la prima ediţie, din 2001: este vorba despre ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, preşedinţii Siriei, Bashar al Assad, Rusiei, Vladimir Putin, Belarusului, Aleksandr Lukaşenko. Este şi cazul preşedintelui Guineei Ecuatoriale, Teodoro Obiang Nguema, care este cel mai longeviv şef de stat. RSF nu ezită să numească Guineea Ecuatorială drept „dictatură totalitară” în care peisajul mediatic se limitează aproape exclusiv la presa de stat însărcinată să difuzeze „propaganda guvernului” şi unde nu există niciun corespondent străin.
Sursa foto: mediastandard.ro