Reducerea CAS este o măsură „absolut necesară”, care ar fi trebuit decisă și asumată deja de factorii politici, astfel încât să intre în vigoare din a doua jumătate a anului în curs, însă n-ar fi rău dacă ar deveni realitate de la 1 ianuarie 2012, dacă autoritățile își doresc cu adevărat să scoată la lumină locurile de muncă din economia subterană.
Aceasta este opinia analiștilor și reprezentanților principalelor patronate contactați de Capital.
„Preşedintele Băsescu greşeşte în teorie, dar are dreptate în practică. În teorie, reducerea CAS ar fi posibilă în condiţiile în care este o măsură sustenabilă câteva luni din 2011. În acest fel, pentru anul 2012 n-ar mai fi fost o problemă deoarece, între timp, reducerea fiscalităţii ar fi ajutat sectorul privat să majoreze numărul locurilor de muncă şi să suplimenteze veniturile bugetare.
Din păcate, în practică, este greu de realizat reducerea CAS, din mai multe motive. În primul rând, în acest moment nu dispunem de o politică monetară modernă. În condiţii de criză, cu un buget conceput ca o puşculiţă, fără un buget multianual, fără politici şi concepţii coerente nu se poate lua o asemenea măsură.
În al doilea rând, Guvernul trebuie să elaboreze politici economice care să stabilizeze economia prin măsuri fiscale. Sistemul privat nu este în acest moment sprijinit prin alte măsuri, cum ar fi reprofesionalizarea şomerilor pe banii statului. Altfel, pentru că mediul privat nu îşi permite să investească în recalificare, masa de şomeri existentă stagnează în această situaţie, fără a putea fi reintegrată pe piaţa muncii.
Apoi, mai este vorba şi despre faptul că sectorul privat depinde de exporturile spre piaţa centrală a UE, spre ţările dezvoltate, care însă nu au ieşit cu adevărat din recesiune astfel încât piaţa să solicite produse care să ne crească nouă exporturile.
În al patrulea rând, mai este vorba şi de faptul că nu avem un potenţial profesionist la nivelul Ministerului Finanţelor care să poată duce această politică destul de sofisticată faţă de ceea ce se face în acest moment. Dacă nici la nivelul anului 2012 nu se va lua măsura reducerii CAS, chiar nu vom avea nici o şansă de redresare. În această perioadă, creşterea numărului locurilor de muncă este cea mai importantă sarcină.
Daniel Vasilescu, presedintele Federatiei Patronatelor din Turism:
„Reacția mea este că ar trebui (ca factorii politici, n.red.) să se pună de acord cu ceea ce vor să facă și după aceea să vină și să ne comunice și nouă. Ei au luat decizia reducerii CAS-ului. Eu nu zic că era doar posibilă reducerea, ci că era absolut necesară.
„Ca măsură în sine (reducerea CAS, n.red.) este binevenită, dar implementarea nu se va face, cunoscand atitudinea autoritatilor, în afara contextului veniturilor bugetare imediate. Probabil că o evaluare a veniturilor la jumătatea anului sau la opt luni ar trebui să ne apropie sau să ne îndeparteze de o astfel de decizie. Dacă acestea vor fi sub previziuni, vom mai avea de așteptat.
Așteptările de după înăsprirea pedepselor pentru munca la negru (și demararea controalelor pe aceasta tema) cred că sunt supraevaluate în ceea ce privește aducerea la lumină a unui număr suplimentar consistent de noi contracte de munca si, in consecinta, de noi contribuabili. Nu se tine cont decat de aritmetica simpla atunci când se fac estimari și nu de comportamentul operatorilor din economie. Reducerea taxării pe munca va fi mult mai stimulantă pentru ca angajatorii să renunte la munca la negru. Tipică mi se pare de fapt, pentru spatiul și timpul în care trăim, neîncrederea cronica pe care autoritatea politica si fiscala o are in proprii contribuabili .
Teama de a gresi (pur aritmetic) luand o astfel de decizie este obstacolul peste care trebuie trecut. In managementul fiscal ca si, in general, in management, performanta este adusa de echilibrul dintre motivare si control. Daca masurile de scoatere la lumina a muncii la negru ar fi fost dublate si de motivarea operatorilor economici, prin reducerea taxarii, sa renunte la aceasta, cred ca efectul cumulat ar fi fost relevant.”
„Miza reducerii contribuţiilor sociale e legată de suprataxarea forţei de muncă. Menţinerea unui nivel ridicat al CAS şi a celorlalte taxe şi impozite se va constitui într-o măsură generatoare de locuri de muncă la negru. Aceste contribuţii trebuie să fie corelate şi cu nivelul mare al arieratelor de la entităţile achizitoare cu capital majoritar de stat. Ieşirea din criză e dezirabilă, dar trebuie văzut care sunt condiţiile în care şi companiile private să fie parte din această creştere.
Noi vom solicita în continuare ca reducerea CAS să se facă cât mai repede. Este normal ca statul să aibă rezerve, însă comparativ cu restul statelor europene noi avem un nivel ridicat de impozitare, iar companiile private finanţează un stat cu eficienţă chestionabilă.
Avem de-a face cu o decapitalizare acută din rândul constructorilor, motiv pentru care această reducere trebuia făcută încă de la începtul anului, astfel încât din semestrul doi ea să intre în vigoare. Vreau să cred că această reducere se va produce în semestrul doi şi că de la 1 ianuarie 2012 va putea deveni efectivă.”
“Angajamentul pe care Guvernul îl are în acest moment este să reducă deficitul bugetar la 4,4% din PIB în 2011 şi la 3% în 2012, ceea ce este un obiectiv foarte ambiţios, mai ales pentru la anul. În 2011 riscurile nu sunt foarte mari, pentru că discutăm de măsuri de austeritate luate în 2010 care acum au un an întreg în care îşi produc efectele. Pentru 2012, în condiţiile în care nu ai măsuri suplimentare, sunt riscuri semnificative pentru a atinge ţinta, chiar fără a lua nici un fel de decizie care să-ţi afecteze veniturile sau cheltuielile bugetare. E posibil chiar să avem nevoie de măsuri suplimentare, fie pe partea de venituri, fie pe partea de cheltuieli, pentru a atinge acel 3% în 2012. Dacă la această traiectorie de consolidare fiscală venim şi aducem modificări de politici fiscal-bugetare discreţionare, de tipul creşteri de cheltuieli, reduceri de venituri bugetare, atunci traiectoria este ameninţată. În traiectoria macroeconomică pe care o am în prognozele oficiale nu am spaţiul fiscal pentru vreuna din măsurile vehiculate.
Putem spune că reduceri de fiscalitate şi/sau creşteri de cheltuieli bugetare sunt posibile numai dacă îmi creşte spaţiul fiscal printr-o revenire mai rapidă a economiei. Sau îmbunătăţesc colectarea, pentru care am nevoie de o reformă la nivelul administraţiilor fiscale. Acest proces e la nivel de intenţie, sper să se şi realizeze, dar încep să devin din ce în ce mai sceptic.
Augustin Hagiu, preşedinte FORT (Federaţia Operatorilor Români de Transport):
Măsura reducerii contribuţiilor sociale trebuia luată ieri. Fără această reducere fiscală adoptată rapid, coroborată cu o creştere a eficienţei controalelor, nu va fi posibilă o relansare economică.
Această măsură ar lua de pe spinarea statului forţa de muncă pasivă care acum stă în şomaj şi în paralel ar reduce activitatea ilicită a celor care angajează sau lucrează la negru. Astfel, statul ar scăpa de sarcina fiscală de plată a şomerilor şi de o parte din economia subterană.
Economia dă semne de redresare, dar fără încurajearea patronilor de a angaja oameni lucrurile nu se vor mişca aşa cum trebuie. Acum există încă o teamă în a face angajări pentru că fiscalitatea este mare şi nu există certitudinea că o companie va putea susţine costuri atât de mari pe termen lung. Oamenii de afaceri consideră că este riscant în acest moment să facă angajări pentru că nu ştiu dacă vor face faţă.
Există încă acea frică de criză bine întipărită în mintea tururor şi dacă patronii nu angajează transmit statului în mod fals ideea că lucrurile nu merg, iar Guvernul pornind de la aceste informaţii nu ia măsurile necesare tot de teamă.
Contractul de muncă ar trebui să fie o relaţie dintre un prestator de servicii (angajatul) şi beneficiar (angajatorul), relaţie în care statul nu are ce căuta. Statul ar trebui doar să încaseze un impozit de la cei doi, fără a apela la acest sitem de impozitare în cascadă care creşte costurile cu forţa de muncă exagerat de mult.
O companie, pentru a suporta un salariu minim de 580 lei, trebuie să plătească 1.050 lei, iar pentru un salariu mediu net, trebuie să suporte o cheltuială de 123%, ceea ce este enorm. O reducere a contribuţiilor sociale ar deschide apetitul pentru angajări. România trebuie să se asigure că are bani pentru 2012 înainte de a reduce CAS