În loc să-şi sprijine clienţii în dificultate prin reduceri de dobândă, băncile au ales ca singur „ajutor“ pentru aceştia amânarea la plată. Sub paravanul restructurării, unele bănci au fost la un pas să îşi „omoare“ clienţii.
Anca M. a contractat în august 2008 un credit ipotecar de 124.000 franci elveţieni (CHF). Cu puţin timp înainte, ea accesase un credit de nevoi personale de 18.000 CHF. Rata cumulată pentru cele două credite era de circa 980 CHF (710 euro).
Pe parcursul lui 2009, pe fondul accentuării crizei, veniturile ei au scăzut cu mai mult de 50%, sub nivelul cumulat al ratelor. Abia la jumătatea lui 2010 banca a ajuns să îi propună o soluţie „otrăvită“. Mai exact, schimbarea în euro a monedei creditului şi acordarea unei graţii totale timp de șase luni. Şocul a venit după perioada de graţie, când ea a observat că rata pe care trebuia să o plătească este cu 35% mai mare decât înainte (980 euro), întrucât prin schimbarea monezii banca i-a majorat dobânda cu două puncte procentuale, de la 5,5% la 7,5%.
În acest fel, ea a înregistrat mai multe rate neplătite integral. Solicitând de mai multe ori băncii o reducere a marjei, de la 6,5% (la ipotecar), a primit refuzuri pe linie. Şi asta în condiţiile în care banca avea în ofertă pentru clienţii noi credite ipotecare cu marjă de 5%.
Tratament iresponsabil
Prin această atitudine, banca dovedeşte şi o mare prostie în raport cu propria afacere. Ambele credite ale Ancăi (vezi exemplul din tabel, care acum au ajuns la un sold de 120.000 euro, stau pe o garanţie evaluată la circa 40.000 euro. În caz de ajungere la executare, banca ar încasa circa 25.000 euro pe garsoniera clientei şi va rămâne să recupereze de la ea restul de 95.000 euro. Ceea ce ar fi imposibil în condiţiile legii, care limitează poprirea pe venituri la maximum o treime.
Asupra acestui tratament iresponsabil al băncilor a atras atenţia, la finalul anului trecut, şi şeful direcţiei de supraveghere din BNR, Nicolae Cinteză, spunând că prin restructurare băncile au fost aproape să îşi „omoare“ clienţii, iar dacă nu înţeleg că aceştia sunt principalul lor activ, riscă să se transforme în agenţii imobiliare.
„Foarte mulţi clienţi nu au ştiut ce înseamnă o restructurare. Mulţi au semnat fără să aibă probleme la rambursarea ratelor. Dacă li s-a oferit graţie, au luat graţie“, spune Anca Bidian, CEO Kiwi Finance. De fapt, clienţii au interpretat graţia ca pe ceva oferit gratuit de bancă, nicidecum ceea ce ea însemna de fapt, adică doar o amânare a datoriei, pentru care dobânzile nu se opreau niciodată.
Capcanele restructurării
În plus, clienţii nu au ştiut că restructurarea unui împrumut se înscrie în Biroul de Credit şi că acest lucru îi poate afecta. „Ulterior, când au ajuns să găsească în piaţă alte soluţii avantajoase, respectiv refinanţare sau consolidare pe costuri mai mici, au întâmpinat probleme din cauza Biroului de Credit“, arată Bidian.
Potrivit ei, marele pericol e că aceşti clienţi restructuraţi devin captivi, pe costuri mari, întrucât cele mai multe bănci nu acceptă să-i refinanţeze.
„Câţi clienţi reuşesc după trei-șase luni de graţie să poată plăti o rată mai mare? Pericolul imediat e creşterea gradului de delicvenţă din zona clienţilor captivi pe dobânzi mari şi care nu îşi pot optimiza ratele prin refinanţare sau restructurare“, zice Bidian.
Chiar noul regulament al BNR sporeşte fenomenul de captivitate a clienţilor, prin scăderea gradului de îndatorare. Dacă înainte gradul de îndatorare la un credit de consum garantat cu ipotecă era de 50%-60%, acum acesta a coborât la 35%.
Practic, regulamentul BNR elimină din piaţă soluţia consolidării creditelor existente pe perioade mai lungi şi rate mai mici. Clienţii sunt privaţi de posibilitatea de refinanţare care putea să le aducă o scădere de rată cu 40%-50%.
