În trecut, mai multe oraşe indiene au fost abandonate şi ulterior au dispărut, deoarece sursele lor de apă au secat. Destinul unora dintre cele mai mari oraşe ale lumii, precum New York, Londra, Paris sau Roma, a fost modelat de apă. Tot apa este resursa critică ce poate spori creşterea economică a Indiei, îmbunătăţi calitatea vieţii poporului său şi asigura durabilitatea mediului înconjurător. Schimbările climatice şi utilizarea excesivă a apei ar putea însemna că aproape una din două persoane vor trăi în zone în care rezervele de apă reprezintă o problemă. Gospodăriile, industria şi agricultura vor concura din ce în ce mai mult pentru apă, lăsând tot mai puţine rezerve pentru susţinerea ecosistemelor.
În următorii ani, urbanizarea va fi caracteristica definitorie a creşterii economice indiene, este concluzia mai multor studii, care vorbesc despre cea mai mare mişcare urbană din istorie: 350 de milioane de indieni se vor muta la oraşe până în 2030, iar în 2050 alte 700 de milioane, adică mai bine de două ori numărul populaţiei americane. În acest context, gestionarea resurselor de apă reprezintă cheia pentru viitorul Indiei, crede Amitabh Kant, director executiv al corporaţiei care va gestiona proiectul de infrastructură "Coridorului Industrial Delhi-Mumbai".
În prezent, spune el, problema nu este existenţa apei, ci ţine de un management optim, de un mecanism mai bun de distribuţie, de limitarea pierderilor de apă sau de recoltarea apei de ploaie. Dacă aceste probleme nu sunt tratate ca pe nişte priorităţi, India va trebui să se bazeze pe soluţii foarte costisitoare sau să-şi întârzie serios ambiţiile de creştere economică.
"Cea mai bună soluţie prin care India poate aborda aceste probleme este prin intermediul unor tehnici inovatoare de management: utilizarea minimă a apei, reciclarea şi reutilizarea apelor reziduale pentru uz industrial şi asigurarea unui grad mai ridicat de eficienţă în gestionarea utilizării apei în irigaţii. Alte măsuri presupun adoptarea celor mai noi tehnologii, cum ar fi desalinizarea în zonele de coastă", scrie Kant în EconomicTimes.
Un bun exemplu de gestionare a resurselor de apă este Singapore. Pentru că se confruntă cu o problemă a resurselor de apă potabilă, Singapore a apelat la colectarea şi stocarea în rezervoare a apei de ploaie, care asigură aproape jumătate din necesarul de apă din statul asiatic. De asemenea, apele uzate sunt colectate şi purificate cu ajutorul unor membrane speciale, care o fac să depăşească în calitate standardele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Apa desalinizată prin tehnica de osmoză inversă furnizează 10% din necesarul de de apă al ţării. În ceea ce priveşte gestionarea cererii, a fost introdusă o taxă pe apă bazată pe consum, tariful de bază crescând în fiecare an, începând din 1997. În plus, există şi o taxă care să acopere tratarea apelor uzate, întregul sistem de tarifare influenţând semnificativ consumul. Autorităţile au reuşit să micşoreze cererea, în timp ce populaţia şi PIB-ul au crescut semnificativ.
"Exemplul Singapore arată că stabilirea preţului corect va încuraja oamenii să nu mai irosească apa şi să o folosească în mod eficient. În plus, în India, agricultura atrage 82% din consumul de apă, comparativ cu un procent 14% în ţările industrializate, pentru că sectorul agricol indian beneficiază de alimentare gratuită cu apă, ceea ce a încurajat risipirea. Ţări precum Coreea, Noua Zeelandă şi Australia au demonstrat ca un aport scăzut de apă poate spori productivitatea agricolă. Australia a redus la jumătate irigarea şi, totuşi, producţia agricolă a crescut", a mai spus Amitabh Kant.