Dupa ce a fost angajat la departamentul de marketing al unei companii producatoare de tigarete, Cristian Onetiu s-a hotarat sa isi deschida propria afacere. Multa vreme a castigat destul de bine din intermedieri: pur si simplu facea rost de ceea ce piata avea nevoie.
Prima afacere serioasa s-a materializat prin transformarea a trei garaje intr-un mic bar de karaoke din Complexul Studentesc din Timisoara. Cu banii obtinuti a deschis apoi un club in centrul orasului si, ulterior, a investit intr-un strand. Totusi, ceea ce isi dorea Onetiu cel mai mult era dezvoltarea unui sistem „network marketing”. „In SUA, 25% din cumparaturi se fac prin astfel de sisteme. La noi nu e chiar asa, pentru ca oamenilor le place sa mearga la magazin sa cumpere. Problema sistemului in care lucrasem era ca promova produse scumpe, destul de greu accesibile romanilor”, spune Cristian Onetiu.
Pentru acesta, primul pas a fost sa se intereseze pe Internet pentru a gasi potentiale companii interesate sa vina in Romania. Mai de fiecare data insa acestea nu erau interesate de piata autohtona, de teama riscurilor sau a puterii scazute de cumparare a romanilor. Solutia pe care a gasit-o a fost sa achizitioneze franciza unei companii din Statele Unite printr-un francizor englez si sa implementeze sistemul acesteia in Romania.
Banii stransi din afacerile anterioare nu prea ii ajungeau lui Onetiu pentru a achizitiona si dezvolta sistemul. L-a cooptat astfel in afacere pe fratele sau si au reusit sa stranga un fond pentru investitii de peste 30.000 de euro. „Banii nu erau insa suficienti. Practic, 30.000 de dolari ne costa numai franciza, fara dreptul de a folosi numele firmei americane. Mai trebuiau insa facute investitii, iar pentru asta trebuiau bani. De aceea, in afacere au mai intrat alti doi prieteni care au primit amandoi 30% din afacere”, spune Onetiu.
Primii pasi au fost facuti acum doi ani. Au platit cei 30.000 de dolari pentru franciza si s-au trezit ca le mai trebuie o groaza de bani pe care sa ii investeasca pentru a respecta conditiile acesteia. Practic, achizitionasera un soft si cunostintele despre cum sa organizeze reteaua. Sistemul de functionare este destul de simplu. Firma lui Cristian Onetiu cumpara produse vrac de la furnizori externi cu care francizorul din Marea Britanie a negociat in prealabil pretul. Produsele respective sunt ambalate in Romania. Distributia se face printr-o retea care functioneaza pe principiul acordarii de disconturi celor care comanda mai mult. Un prim distribuitor vine si comanda produse de la firma lui Cristian Onetiu si cauta alti furnizori carora sa le distribuie produsele. Iar sistemul functioneaza mai departe. Cu cat acest prim distribuior isi creeaza o retea de distributie mai vasta, cu atat volumul de vanzari al acestuia creste, iar comisioanele obtinute sunt din ce in ce mai bune.
Comisioanele variaza intre 0 si 20%, in functie de volum. „La 20% trebuie sa ai un rulaj de cel putin 4.500 de dolari pe toata reteaua pe care ai creat-o”, spune Onetiu. Primii pasi pentru dezvoltarea retelei au fost facuti in urma cu doi ani, cand a trebuit sa vina in Bucuresti (ii obliga contractul de franciza sa functioneze in capitala) pentru a cauta depozite. Au infiintat firma Vision Grup International, au inceput sa perfecteze actele, sa lucreze la avizarea si inregistrarea produselor. Acestea sunt, in general, produse care se folosesc in apartament (detergenti, sapun, sampon etc.) si a caror denumire a fost inregistrata la OSIM de Vision Grup International. Activitatea lor a debutat in luna martie, iar sistemul de distributie a inceput cu doar patru distribuitori, care au fost practic primii membri ai retelei. Acum, sistemul functioneaza cu peste 1.400 de oameni. Incasarile lui Vision Grup International au crescut si ele de la o luna la alta si, daca in prima luna acestea au fost de numai 60 de milioane de lei, in iulie vor ajunge aproape 800 milioane lei. „Rata profitului variaza intre 8 si 15%, cea mai mare pondere in structura de costuri fiind data de plata comisioanelor catre retea”, spune Cristian Onetiu. „Ne dorim dezvoltarea retelei. Acum functionam doar in zona dintre Bucuresti si Timisoara. Dupa dezvoltarea retelei, in doi-trei ani, e posibil ca francizorul sa vina sa cumpere reteaua pe care am creat-o noi”, incheie Cristian Onetiu.
business start
Investitie minima: aproximativ 40.000 de euro, care in cea mai mare parte trebuiesc investiti in achizitionarea sistemului de franciza. Aceasta suma poate varia destul de mult in functie de pretul francizei. Pot exista sisteme care ajung si la 70.000 de euro. Restul de bani trebuie investiti in logistica.
Angajati: trebuie facuta distinctia intre angajatii companiei si cei care fac parte din retea si primesc comision pentru distributie. Numarul minim de angajati pentru inceput este de aproximativ zece, acestia trebuind sa lucreze in principal la depozit. Numarul acestora creste o data cu dezvoltarea in teritoriu, fiecare nou depozit trebuind sa aiba minimum trei angajati. Distribuitorii din sistem, in situatia in care ruleaza sume mari isi pot infiinta companii prin intermediul carora sa lucreze.
Context de piata: astfel de sisteme mai exista pe piata, insa fiecare a mers in zone de piata diferite. Cine vrea sa dezvolte un astfel de sistem este bine sa caute o zona de piata neacoperita.
Alte sfaturi: Afacerea nu functioneaza bine la distanta, o astfel de varianta implicand costuri importante. Pentru a evita acest lucru, cel mai bine este sa fie deschise depozite in zonele principale din tara, fiecare astfel de locatie trebuind sa fie dotata cu o masina pentru transport de marfa.
