Pe câți dintre politicienii pe care îi vedeți zilnic la TV i-ați angaja consilieri, să vă sfătuiască, pe banii dumneavoastră, ce produse să vindeți și ce oameni să angajați? Câtor senatori, deputați sau miniștri le-ați da direct banii personali să vi-i gestioneze sau copiii să vi-i educe?
Chiar dacă ați terminat enumerarea înainte de a sfârși degetele de la o mână, în realitate acceptați să ia decizii importante pentru viața, cariera sau viitorul afacerii dumneavoastră oameni în care altfel nu ați avea încredere nici să vă facă lista de cumpărături la piață. În viața de zi cu zi, nu am chema un instalator să ne prescrie medicamente, nici nu am avea încredere că un profesor de istorie ne va repara țevile. Pe politicieni îi investim însă necondiționat cu o aură de competență imediat ce ajung într-o funcție publică. Iar ei încep rapid chiar să creadă că se pricep la aproape orice, că știu ce este mai bine pentru sănătatea, educația, proprietatea, relațiile noastre de muncă sau de afaceri.
Entuziasmul intervenționist nu vine doar de la PSD. Doar săptămâna trecută partidele de dreapta au oferit pe bandă câteva mostre spectaculoase. Inițiativa mai multor deputați PDL de a obliga toate magazinele care vând produse alimentare să aibă pe raft cel puțin 10% produse tradiționale a fost îmbrățișată voios de ministrul agriculturii, Valeriu Tabără. Când cârnatul de Pleșcoi și pâinea de Pecica sunt atât de bune, cum să ai dreptul să vinzi doar mezeluri fără rezonanță tradițională, doar pentru că așa a arătat piața că îi merge bine prăvăliei sau hipermarketului tău? Dacă PDL-iștii le-au suflat ideea de intervenție în obiceiurile culinare ale românilor, liberalii s-au refugiat elegant în cultură. Un proiect legislativ susținut și de CNA prescrie rețeta obligatorie a programelor difuzate de televiziunile generaliste, care vor trebui să includă săptămânal 120 de minute de emisiuni culturale sau educative. Să nu rămână în urmă, deputații PDL s-au alipit rapid unei alte inițiative a CNA, care stabilește ce posturi TV trebuie difuzate bligatoriu de cabliști.
Înapoi în zona liberală, nu putea rămâne mai prejos tocmai președintele partidului. Ce scop mai generos poți avea acum decât să ajuți bugetarii disponibilizați să-și găsească slujbe noi? Iar dacă nu poți obliga firmele să îi ia, le poți influența preferința pentru angajarea unui fost bugetar în defavoarea unui contracandidat concediat din sectorul privat, oferind discriminatoriu o subvenție. Concret, inițiativa lui Crin Antonescu susține că firmele care angajează bugetari concediați pot primi de la stat ajutorul de șomaj cuvenit acestora, iar cele care aleg pe același post un șomer provenit din sistemul privat să nu primească aceiași bani. Soluția liberală pentru economie!