«Steaua» petrolului românesc
Principala societate petrolieră care domina piaţa de profil în urmă cu o sută de ani a fost Steaua Română, cu un capital de 30 de milioane de franci.
Compania a fost înfiinţată în 1895. Avea sediul în Bucureşti, pe Bulevardul Carol. Schelele se aflau în Prahova, Buzău, Bacău şi Neamţ. Pentru rafinarea petrolului, Steaua deţinea trei mari instalaţii, la Bucureşti, Moineşti şi Câmpina. Aceasta din urmă era, la începutul secolului XX, „cea mai frumoasă din Europa“, potrivit documentelor vremii. Societatea mai avea şi un atelier pentru fabricarea şi repararea utilajelor, 160 km de cablu electric pentru transportul forţei motrice utilizate în sondaje, rezervoare de 200.000 de tone, 250 km de conductă petrolieră, o vastă instalaţie de rezervoare la Constanţa, o fabrică de canistre şi bidoane de petrol, 363 de vagoane-cisternă şi cinci vapoare. Compania mai deţinea şi 15 mari depozite în ţară, pentru vânzarea produselor sale.
La începutul secolului XX, Steaua Română extrăgea, în medie, 313.917 tone de petrol brut, din care obţinea prin fabricaţie proprie: 29.217 tone de benzină, 100.724 de tone de petrol lampant, 25.542 de tone de gazolină, 7.960 de tone de uleiuri lubrifiante şi 120.604 de tone de reziduu. Pentru exportul petrolului în Germania de Sud, societatea deţinea pe Dunăre instalaţii la Giurgiu, Budapesta şi Regensburg (Bavaria).
Reprezentarea şi direcţia superioară a afacerilor era încredinţată Consiliului de Administraţie din care făceau parte: Arthur Grumier – preşedintele, care era şi directorul Deutsche Bank din Berlin; I.I. Boambă, avocat din Bucureşti, şi Felix Kuranda, director la Wiener Bank-Verein din Viena, vicepreşedinţi. Printre membrii CA se numărau: Dr. W. de Adler, director la Wiener Bank-Verein, George I. Boambă, proprietar din Bucureşti, E. Heinemann, director la Deutsche Bank din Berlin, dr. Arthur Herz, director la Deutsche Petroleum din Berlin, Erhard Wolf din Bucureşti, J. Seculici din Bucureşti şi prinţul Dumitru Ştirbey din Paris.
Direcţia generală a societăţii era coordonată de George Spies şi câţiva bancheri. În cadrul departamentelor lucrau: A. Günther şi R. Kirschen, directori comerciali, A. Müller, director de sondaje, şi O. Schaarschmidt, director al fabricilor de la Câmpina.
