fost capitalizata de catre conservatori. Acestia s-au limitat sa critice politica privind imigrarea, tema spinoasa, dar care nu a atras sprijinul decisiv al britanicilor.Salvarea lui Tony Blair, care la un moment dat parea sa fi piedut lupta in fata conservatorilor, a venit de pe plan intern. Starea buna a economiei britanice comparativ cu ce se intampla in restul Europei i-a facut pe britanici sa-i ierte premierului iesirile belicoase. Cresterea economiei britanice este constant mai ridicata decat in Germania, Franta sau Italia, iar nivelul de trai al populatiei se amelioreaza.Nu este in intregime meritul laburistilor ca masinaria economica britanica se comporta mai bine decat restul competitorilor europeni. La inceputul anilor ‘80, reformele dure ale cabinetului condus de Margaret Teacher pareau sa arunce Marea Britanie in haos. Retragerea statului din economie a cauzat ample manifestatii sindicale, in prima linie aflandu-se minerii, a caror activitate a adus gloria industriei bazate pe carbune, din secolul al XIX-lea. Reformele au adus in prim plan sectorul serviciilor, in defavoarea industrei. Productia de bunuri si servicii a cazut in sarcina japonezilor si germanilor, englezii instalandu-se in fruntea serviciilor financiare. Pe masura ce productia de bunuri a inceput sa migreze catre tarile ieftine precum China, avantajul specializarii in servicii a devenit evident. Cresterea Asiei a stimulat exportul de servicii – de la consultanta finaciara la produse bancare si de asigurari – catre noiile industrii asiatice.Dar motorul cresterii economice a ramas piata interna. Dereglementarea pietei muncii, alaturi de alte masuri ce favorizau libera initiativa, a stimulat investitiile pe piata britanica, in ciuda aprecierii lirei fata de dolar sau monedele europene. Somajul a ramas la cote scazute, iar unele ramuri au prosperat. Industria farmaceutica, cea aerospatiala, precum si dominarea pietei financiare europene au platit dividente serioase guvernelor din anii ‘90.Laburistii au valorificat beneficiile cresterii eonomice in favoarea agendei lor electorale. Invatamantul si sanatatea, capitole neglijate de catre guvernele conservatoare din anii ‘80, au primit sume mai mari in ultimii ani de la laburisti. Ameliorarea standardelor de viata si cresterea economica solida au creat in randurile populatiei o atmosfera favorabila laburistilor, care, fara sa initieze mari proiecte economice, au tinut ferm directia impusa acum un sfert de secol.Victoria la limita a partidului condus de Tony Blair complica situatia noului cabinet. O parte din problemele amanate, precum cea a sistemului de sanatate, ar putea sa nu-si mai gaseasca rezolvarea, fiind sacrificate pe altarul mentinerii majoritatii paralmentare. Majoritatea subtire de care dispune guvernul actual va face mai dificila continuarea prezentei militare in Irak, alaturi de fortele americane. Un subiect delicat este Uniunea Europeana si atitudinea britanicilor fata de aceasta. Londra a avut grija sa stea departe de euro si a descurajat incercarile de integrare mai profunda, existente in unele tari de pe continent. Supunerea la vot a Constitutiei europene constituie o piatra de incercare pentru Blair, care nu si-a ascuns preferintele proeuropene intr-o tara destul de suspicioasa la adresa Bruxelles-ului si a cresterii influentei acestuia.Votarea de catre britanici a Constitutiei europene ar putea fi momentul veritabil de glorie al lui Tony Blair si ar face parte din mostenirea lasata istoriei de cel mai longeviv premier laburist.

Dezvoltarea economiei Marii Britanii s-a accelerat anul trecut

Economia britanica inregistreaza constant cresteri peste media Uniunii Europene. Cresterilile din ultimii ani au stimulat apetitul pentru consum al britanicilor si au permis guvernului laburist condus de Tony Blair sa investeasca in domenii neglijate anterior, cum ar fi sanatatea si invatamantul.Structura economiei britanice, cu piete dereglementate si bazata pe servicii, a platit dividente atat populatiei, cat si guvernului. Reformele durerose cu care se confrunta astazi Franta sau Germania nu sunt decat reeditari ale scenariului britanic de la inceputul anilor ‘80.

Razboiul din Irak atarna de gatul bugetului

Cheltuielile bugetare sporite au determinat cresterea deficitului bugetar inregistrat de catre guvernul laburist. La loc de cinste, se afla nota de plata a prezentei militare din Irak, unde sunt stationati peste 8.000 de soldati. Prezenta pe termen lung a acestor trupe ar putea sabota fragila majoritate care conduce acum Marea Britanie. Cu ochiul catre opinia alegatorilor, parlamentarii ar putea forta mana guvernului sa retraga mai repede trupele. Un argument in favoarea acestei retrageri ar putea fi si deficitul bugetar in crestere. Dar atata timp cat economia britanica va cunoste ritmuri sanatoase de crestere, Tony Blair poate rasufla usurat.