Prin pomenile date până acum, Guvernul a minat terenul pe unde a călcat şi acum nu poate să recunoască faptul că este singurul vinovat.

De vreo doi ani, Guvernul are o singură preocupare: cum să jumulească bugetul pentru pomeni electorale. Subvenţii, măriri de pensii şi de salarii dincolo de ce poate să suporte bugetul, totul pentru a câştiga voturi, indiferent de preţul care trebuie plătit. Guvernul a crezut că poate împărţi singur pomenile pentru ca acum, în preajma alegerilor, premierul Tăriceanu să poată trimite scrisori cu fotografia sa, în care să le amintească pensionarilor cât de generos a fost. În acest fel, din proprie iniţiativă sau împins de PSD, Guvernul a deschis în mod iresponsabil o cutie a Pandorei. Ştafeta a fost preluată cu voioşie de Parlament, care a mărit miza, supralicitånd la promisiunile Executivului. Cu dedicaţie pentru profesori, fără număr – fără număr, Camera Deputaţilor a votat în unanimitate majorarea salariilor cu 50%, reprezentanţii tuturor partidelor dovedind acelaşi grad de iresponsabilitate. Nu trebuie să fii foarte deştept pentru a înţelege că imediat toate celelalte categorii de bugetari vor solicita măriri similare. Cånd situaţia a ajuns în acest punct, Guvernul s-a speriat. Ministrul de Finanţe a apărut răvăşit şi transpirat, anunţånd că aşa nu se mai poate, că deficitul bugetar va urca la cer şi că, în general, nu se cade ca parlamentarii să fie mai populişti decåt Guvernul.

Consecinţele s-au văzut imediat: cursul leu-euro a depăşit rapid 3,9 lei. Cei care au credite în valută vor înţelege imediat, la următoarea rată, care este preţul populismului şi cine suportă incompetenţa Guvernului. Premierul Tăriceanu va trebui să le trimită o scrisoare şi celor cu credite în valută, pentru a le explica de ce sunt ei nevoiţi să plătească mai mult şi cine este vinovatul. Pur şi simplu, Guvernul şi-a bătut joc de creşterea economiei romåneşti, de tot ce s-a produs în aceşti ani, pentru a risipi fără discernămånt, iar parlamentarii de toate culorile i-au ţinut isonul.

Guvernul cere ajutor în toate părţile: preşedintelui să nu promulge legea, CSAT să constate posibilul dezastru, Curţii Constituţionale să anuleze legea.  Preşedintelui i se aruncă un cartof fierbinte pe care nu el l-a încălzit, Băsescu neputånd decåt să retrimită legea în Parlament, de unde să vină votată în aceeaşi unanimitate, cånd va fi obligat obligat să o promulge.

Cel care poate remedia acum situaţia este tot Guvernul: să dea o ordonanţă de urgenţă care să anuleze acele prevederi ale legii pe care le consideră periculoase pentru economie, asumåndu-şi riscurile unei astfel de decizii. Guvernul vrea însă ca alţii să scoată din foc castanele fierbinţi, iar poza premierului din scrisorile trimise pensionarilor să rămånă ca o icoană. Prin pomenile date pånă acum, Guvernul a minat terenul pe unde a călcat şi acum se plånge că toate îi explodează în faţă şi nu poate să recunoască faptul că este singurul vinovat. În vreme ce toate ţările se confruntă cu o criză fără precedent, la Palatul Victoria era petrecere. Fără prostiile noastre, criza globală putea avea efecte limitate asupra Romåniei. Guvernul nu s-a lăsat pånă nu a creat o criză proprie, romånească. Incompetenţa sa va fi plătită de toţi romånii în lunile care vor urma.