Revelionul pe rit vechi. În România, majoritatea creștinilor celebrează sărbătorile de Crăciun și Anul Nou pe rit nou, conform calendarului ortodox.
Totuși, există și comunități care păstrează tradiția sărbătoririi acestor evenimente pe rit vechi. Printre aceste comunități se numără cele din Rusia, Ucraina, Serbia, Grecia, Bulgaria și Georgia.
Revelionul pe rit vechi. Tradiții și superstiții
Cei care celebrează Revelionul pe rit vechi se pregătesc pentru sărbătoare în noaptea de 13 spre 14 ianuarie. În dimineața de Ajun, cete de tineri merg pe străzi cu Plugușorul, iar conform tradiției, gazda care îi primește va fi binecuvântată pe tot parcursul anului, iar locuința va fi protejată de rele.
În dimineața de 14 ianuarie, adică în ziua Anului Nou, se pune un bănuț (de obicei din aur sau argint) într-un vas cu apă curată, iar cei din gospodărie se spală pe față cu această apă, pentru a avea noroc pe tot parcursul anului.
În anumite regiuni, se păstrează unul dintre cele mai vechi obiceiuri de la sat: fetele tinere și nemăritate pun busuioc afară, la fântâna din curte. A doua zi, dacă găsesc brumă depusă pe busuioc, acesta este considerat un semn că se vor mărita în acel an. Un alt obicei tradițional este semănatul: copiii aruncă semințe de grâu, orz sau porumb în casă sau în curte și rostesc urări de noroc și rodnicie.
În noaptea dintre ani, credincioșii care sărbătoresc Revelionul pe rit vechi consumă pește, deoarece carnea simbolizează prosperitatea și o trecere mai ușoară prin greutățile anului. Totodată, pe masa de sărbătoare, românii pregătesc o plăcintă în care se ascunde o monedă. Persoana care găsește moneda este considerată că va avea noroc pe parcursul anului. În spiritul sărbătorii, este o tradiție ca mesele festive să fie împărțite și cu cei nevoiași.
Superstiții privind norocul
Una dintre superstiții spune că pentru a avea noroc pe parcursul întregului an, este de bun augur ca prima persoană care trece pragul casei în prima zi a anului să fie bărbat.
În ceea ce privește curățenia, superstițiile recomandă ca aceasta să fie făcută doar înainte de sărbători, nu și în ziua de Anul Nou, deoarece se crede că acest lucru ar putea alunga norocul și prosperitatea.
De asemenea, în noaptea de Anul Nou, sunt obiceiuri de a pocni bice, de a aprinde focuri în aer liber și de a face zgomote puternice, toate cu scopul de a alunga energiile negative și de a aduce un nou început plin de noroc.
Diferențele dintre calendarul iulian și cel georgian
Expresia „stil vechi” se referă la calendarul iulian, folosit pe scară largă în Europa medievală. Calendarul iulian a fost introdus de Iulius Cezar în 46 î.Hr., iar utilizarea sa a început în 45 î.Hr. Acesta a fost creat după o serie de consultări, fiind calculat pe baza aproximării anului tropic.
Anul tropic, sau solar, reprezintă timpul necesar pentru ca Soarele să revină în aceeași poziție în ciclul anotimpurilor, observat de pe Pământ. Calendarul iulian are un an de 365 de zile, împărțit în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru ani, rezultând un an mediu de 365,25 zile.
Calendarul gregorian, cunoscut și sub denumirea de „stil nou”, a fost introdus în 1582 de Papa Grigore al XIII-lea, care a ordonat eliminarea a zece zile din calendar. Astfel, ziua de joi, 4 octombrie 1582, a fost urmată de vineri, 15 octombrie 1582. Documentul semnat de Papa Grigorie al XIII-lea în 9 februarie 1581 a stabilit mai multe reguli, inclusiv modificarea modului de calcul al anilor bisecți și stabilirea datei Paștelui.
România a adoptat oficial calendarul gregorian printr-un decret publicat în Monitorul Oficial nr. 274 pe 6 martie 1919, iar 1 aprilie 1919 a devenit 14 aprilie 1919. De atunci, calendarul gregorian a continuat să fie folosit, în timp ce calendarul iulian rămâne în urmă cu 3 zile la fiecare 400 de ani, ceea ce explică diferența de 13 zile între cele două calendare.
Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul gregorian în 1924, în urma unui consens interortodox la Constantinopol, din 1923. Totuși, nu toate bisericile ortodoxe au acceptat acest calendar. Bisericile Ortodoxe Rusă, Sârbe și Patriarhia Ierusalimului, precum și mănăstirile din Sfântul Munte Athos (cu excepția Mănăstirii Vatoped), continuă să folosească calendarul iulian.
