Avem în faţă încă un an de lipsuri şi muncă prost plătită, plus cea mai grea iarnă a ultimilor zece ani din punct de vedere economic.
Am o veste bună şi una proastă. Pe care să o spun mai întâi? După mai multe discuţii cu diverşi oameni din mediul de afaceri, am început să fiu din ce în ce mai optimist. Toată lumea consideră că va fi inflaţie, că va scădea consumul, că nu vom avea creştere economică mai devreme de 12 luni. Şi atunci, unde sunt veştile bune? În faptul că, în sfârşit, criza va ajunge la punctul său cel mai de jos. Mai mult, revenirea din zona vestică a Europei ajunge ca o boare de pozitivism şi pe meleaguri româneşti. Analizele specialiştilor în finanţe sunt mai optimiste. Scenariile cu colapsul ţărilor estice apar acum din ce în ce mai neverosimile, contrazise de argumentul că îndatorarea acestora este mult mai mică decât cea a celebrelor PIIGS. Recent, au apărut şi câteva date statistice încurajatoare referitoare la luna mai a acestui an, când s-au înregistrat cifre de afaceri în industrie cu 14,4% mai mari decât cele ale anului trecut. Exporturile lunii aprilie au fost şi ele cu 33,3% mai mari decât cele ale aceleiaşi perioade din 2009.
Sigur că există şi perspectiva negativă a construcţiilor aflate în scădere, precum şi spectrul colapsului din consum. Dar, una peste alta, cred că există destule motive de optimism. Mă bazez pe faptul că datele pozitive se referă exact la acele componente ale PIB care constituie partea sănătoasă şi generatoare de efecte pozitive în lanţ. Consumul pe datorie şi febra construcţiilor bazate pe supraevaluarea din imobiliare au fost exact acele ingrediente ale PIB care, generatoare de euforie periculoasă în anii de boom, au fost şi primele care s-au evaporat. În plus, moralul marilor jucători internaţionali este în creştere, ceea ce ne poate avantaja decisiv în repornirea economiei româneşti. Marea majoritate a capitaliştilor români sunt încă imaturi în mentalitatea economică şi incapabili să genereze de unii singuri masa critică ce poate rostogoli din nou creşterea. La polul opus în ceea ce priveşte previziunile se află Oxford Economics. Calculele acestei organizaţii se referă la o scădere economică cifrată la -2,6%. Asta este cea mai joasă estimare pe care am auzit-o până acum şi, din punctul meu de vedere, probabil cea mai realistă. În acest context, îi transmit lui Ionuţ Popescu invitaţia de a ne vizita la redacţie împreună cu sticla de şampanie pe care ne-a promis-o în cazul în care va pierde pariul cu revenirea economică din 2010. Poate în felul acesta refacem un pic moralul trupelor care se pregătesc să dea piept cu consecinţele măsurior de austeritate impuse de actualul guvern.
Lăsând gluma la o parte, pariul meu este pe creştere economică începând cu trimestrul al treilea din 2011. Asta înseamnă că avem în faţă încă un an de lipsuri şi muncă prost plătită, plus cea mai grea iarnă a ultimilor zece ani, din punct de vedere economic. Dar, odată cu ghioceii din primăvara viitoare, sunt sigur că vom simţi primele semne de revenire. Pun la bataie pentru asta o nouă sticlă de şampanie!
Claudiu Şerban, director general Editura Evenimentul şi Capital
