Preşedintele şi CEO-ul Cantor Fitzgerald, Howard Lutnick – al cărui frate şi cei mai buni prieteni au fost printre cei 658 de angajaţi pe care compania i-a pierdut în fatidica zi de 11 septembrie – era sigur că businessul se va duce pe apa sâmbetei.
La doar câteva zile după tragedie angajaţii de la biroul din Los Angeles au venit la New York şi i-au spus că nu vor părăsi niciodată companie. Şi, după cum veţi vedea, nu s-au înşelat deloc în această alegere.
Chiar în timp ce se ocupa de slujbele funerare ale foştilor colegi, Lutnick făcea şi interviuri pentru angajarea de personal, în prima săptămână după atac reuşind să recruteze 35 de oameni. Până în 2001, Cantor era o companie care se ocupa de tranzacţiile cu obligaţiuni, având 2.100 de angajaţi. De atunci, Cantor a atins 4.500 de angajaţi şi este acum o bancă de investiţii full-service.
Acest gen de miracol s-a întâmplat cu multe din firmele ce aveau birouri în World Trade Center. Banca de investiţii Keefe, Bruyette & Woods aproape că şi-a triplat mărimea în ultimii 10 ani, după ce a pierdut în atac 67 din cei 227 de angajaţi. Sandler O’Neill, o bancă boutique a pierdut 66 din totalul de 171 de angajaţi şi acum are o dimensiune dublă. Totuşi, nicio altă companie nu a avut pierderi atât de mari precum Cantor Fitzgerald. Şi nicio alta nu a revenit atât de puternic.
Noile birouri ale Cantor din Manhattan arată perfect revenirea. Sunt situate la etajul doi a unei clădiri de birouri, cu 100 de etaje mai jos decât erau în WTC. Pe masa lui Lutnick se află o mână de bronz, o lucrare a lui Augustin Rodin. O avea şi în vechiul birou şi a fost găsită printre ruine. Lutnick a supravieţuit acelei zile pentru că-l dusese pe fiul său în prima sa zi la grădiniţă. El povesteşte că în primele zile de după atac nu era foarte clar dacă vor supravieţui ca business. Pe lângă angajaţi pierduseră majoritatea dosarelor, a calculatoarelor şi a capacităţii tehnologice specifice care ţin o companie de brokeraj în viaţă. Bunăvoinţa altor companii i-a făcut să treacă peste momentele grele. De exemplu, Cisco Systems a trimis un camion plin de routere, cabluri şi alte echipamente. Microsoft a pus la bătaie 50 de oameni ca să pună la punct sistemul informatic al Cantor.
În plus, Lutnick şi ceilalţi din conducere au trebuit să ia nişte decizii dure foarte repede. Au renunţat la diviziile care rămăseseră fără oameni şi au intrat pe alte linii de business. Cea mai controversată mişcare a fost renunţarea la a mai plăti salariilor angajaţilor decedaţi (multe companii au plătit în continuare salariile morţilor, ca o formă de compensare pentru familiile victimelor). În schimbul salariilor, Lutnick le-a garantat familiilor respective 25% din profitul Cantor pentru următorii cinci ani şi 10 ani de asigurare medicală.
„Am construit afacerea actuală pe diverse linii, pe măsură ce găseam un şef bun, începeam activitatea respectivă, însă întotdeauna ne-am concentrat atenţia asupra profitabilităţii pe termen scurt, deoarece a trebuit să ajutăm familiile prietenilor noştri”, spune Lutnick, pentru Los Angeles Times. Şi chiar au făcut-o. Până în 2006, Cantor a plătit familiilor angajaţilor ucişi în atac peste 180 milioane de dolari.
