Economia românească a crescut pe spatele influxului ISD şi abia acum realizăm acest lucru.
Dacă nu ar fi fost multinaţionalele, inclusiv băncile, la gulerele cărora a sărit premierul, care să fi pompat în primele trei luni aproape un miliard şi jumătate de euro în România, deficitul de cont curent ar fi sărit în aer. Mediul de afaceri e conştient de asta şi, în al doisprăzecelea ceas, le cere autorităţilor să demareze de urgenţă proiecte publice de infrastructură, pentru a atenua impactul crizei.
Sigur, mare parte din banii intraţi anul trecut în economia românească sub formă de investiţii străine a fost capital speculativ, care s-a topit odată ce speculatorii au luat-o la sănătoasa. Problema e, ce punem în loc? Pentru că da, se pare că ni s-a format reflexul de a crede că România este paradisul est-european al investiţiilor şi banii vor curge oricum.
Ei bine, datele problemei s-au schimbat radical. Aşa cum piaţa de fuziuni şi achiziţii a devenit dictată de cumpărători, cum pe cea a muncii angajatorii, şi nu angajaţii, fac acum legea, aşa s-a modificat şi contextul mondial al bătăliei pentru atragerea de capital. Va trebui să învăţăm să alergăm noi dupa ei. Chiar până departe, în China…
Suplimentul Capital INVESTIŢII apare luni, 8 iunie 2009, şi se distribuie gratuit, numai împreună cu revista Capital
