Segmentul revistelor pentru copii grupează peste 40 de titluri, majoritatea lunare, actorii de pe piaţă sunt însă mai puţini. Aproximativ 10-15 edituri îşi dispută o cifră de afaceri anuală de aproximativ patru milioane de euro. Când vorbim de copii şi publicaţiile pentru ei, piaţa poate fi împărţită în reviste pentru copii şi reviste pentru... părinţi. Cele pentru copii nu sunt auditate şi au handicapul de a nu fi luate în seamă de către marile agenţii de public
Segmentul revistelor pentru copii grupează peste 40 de titluri, majoritatea lunare, actorii de pe piaţă sunt însă mai puţini. Aproximativ 10-15 edituri îşi dispută o cifră de afaceri anuală de aproximativ patru milioane de euro.
Când vorbim de copii şi publicaţiile pentru ei, piaţa poate fi împărţită în reviste pentru copii şi reviste pentru… părinţi. Cele pentru copii nu sunt auditate şi au handicapul de a nu fi luate în seamă de către marile agenţii de publicitate. Răspunsul pe care publicitarii îl dau, explică Maria Ene, editorul revistei Liliput, este de tipul „Ne pare rău, dar copii nu sunt un target pentru publicitate“. Motivul? Ne spune Bogdan Cercel, editorul revistei Jebo: „Există ideea preconcepută că micuţii nu au decizie de cumpărare“. Aşa se face că nici Alpha Cont nu le monitorizează publicitatea, nici Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT) nu le auditează vânzările.
„Judecând după rapoartele agenţilor noştri de vânzări, noi şi principalul nostru concurent, editura CD Press, ar trebui să ocupe aproape jumătate din piaţa revistelor cu adevărat periodice pentru copii. Celelalte 50 de procente şi le împart, probabil, alţi opt-zece editori“, spune Narcis Barbu, directorul general Imprima.
De altă părere este Adriana Savu, director de marketing la Egmont, care susţine că reprezintă „cel mai important editor de reviste pentru copii“. Egmont importă titlurile pentru copii consacrate pe plan mondial. Editura deţine pentru teritoriul României licenţele Disney, Mattel, National Geographic (pentru copii) şi Harry Potter, publicând, în consecinţă, versiunile în limba română ale unor titluri precum Donald Duck, Barbie, Winnie Ursuletul sau Princess.
Într-un clasament realizat de Capital pe baza declaraţiilor editurilor, primii patru jucători de pe piaţă în termenii numărului de titluri şi al încasărilor sunt Egmont, Imprima, CD Press şi ERC Press. Piaţa anuală a tuturor publicaţiilor pentru copii se ridică la aproximativ patru milioane de euro. Veniturile din publicitate reprezintă un procent minoritar din total, ceea ce confirmă slabul interes al marii publicităţi pentru această nişă. Tirajele merg de la câteva mii de exemplare la zeci de mii, iar retururile se cifrează în marja unui procentaj de aproximativ 25% din tiraje.
Asta nu înseamnă că marii clienţi nu fac reclamă în revistele pentru copii! Din categoria bunurilor de consum (aşa-zisele Fast Moving Consumer Goods), produse ale unor multinaţionale, ca Pepsi, Danone, Parmalat, Herlitz (papetărie), Wrigley’s, Wallmark (vitamine) sau Omnitoys, pot fi găsite şi în paginile publicaţiilor pentru copii. Principalul obstacol pare să fie şi aici „obsesia sticlei“. Televiziunile iau şi aici partea leului.
În concluzie, principalii finanţatori ai revistelor pentru copii rămân părinţii. Ei scot din buzunare 50 sau chiar 100 de lei pe lună pentru a satisface „apetitul“ de lectură al micuţilor.
Alte voci susţin însă că distribuţia este cea mai mare problemă a revistelor pentru prichindei. Majoritatea folosesc sisteme proprii de distribuţie. „Inexistenţa unui distribuitor specializat ne-a împins la crearea unui sistem propriu de difuzare“, a mai spus Narcis Barbu. „Distribuţia deficitară afectează toate produsele media în mod egal“, spune Simona Tănase, PR la Burda România, editorul publicaţiilor „Ioana, visul copiilor“, „Draga mea“ şi „Draga mea pentru copii“.
Conţinutul este împărţit la rândul său în mai multe „nişe“, fie pe grupe de vârstă, fie pe tematici: reviste de benzi desenate, de cunoştinţe generale, de divertisment, lucru manual şi IT. Combinaţiilor între tematici li se adaugă din ce în ce mai mult, în ultima vreme, includerea în pachetul de distribuţie a unui CD sau chiar a unui DVD.
Principalele titluri legate de copii, dar ţintite către părinţi, de pe piaţa românească de publishing sunt „Superbebe“, „Mami“, „Mami ABC“, „Familia mea Baby“ şi „Ioana, visul copiilor“. Potrivit unei monitorizări Alpha Cont, în 2006, pe acest segment, s-au înregistrat cheltuieli de publicitate (calculate la rate card) de aproape două milioane de euro. Titlurile monitorizate au fost însă numai „Mami“, „Mami ABC“ şi „Superbebe“. Primii trei clienţi au fost: Vavian Pharma (143.000 de euro calculat la rate card), Nestlé (121.740 euro) şi Procter & Gamble (109.950 euro).
Piaţa publicaţiilor pentru copii este în plină efervescenţă şi departe de a-şi fi spus ultimul cuvânt. Lucru dovedit şi de lansarea, în noiembrie 2006, a revistei Scooby-Doo (De Agostini) şi, în ianuarie 2007, a revistei „Simsala Grimm“ (Intermedia Publishing).
Cât încasează revistele?
«Stabilirea cotelor de piaţă este dificilă, atâta vreme cât majoritatea titlurilor sunt neauditate, iar distribuţia
este preponderent neconvenţională.»
Narcis Barbu, director general Imprima