Sistemul medical are nevoie de reformă. Din temelii. Începând cu salariile medicilor, care par să se fi reglat și terminând cu respectul pacientului față de cadrul medical din fața lui. Schimbarea începe cu fiecare dintre noi și înainte de a cere, trebuie să și oferi ceva la schimb. Lucian Baltaru este tatăl fetiței din imagine și a postat pe facebook experiența lui într-un spital de stat, care a devenit rapid virală.
Concluziile le trageți fiecare, însă nu uitați să citiți până la final. Redăm integral povestea expusă pe rețelele de socializare.
„Am tot zis ca scriu despre asta inca de marti si n-am reusit.
O fac acum, pentru ca este o persoana ce merita mentionata.
Duminica dupa-amiaza, esplanada centrala.
O zi frumoasa, cald. Am iesit cu copiii cu bicicletele.
Intamplarea nefericita face ca un coleg de-al fiicei mele cu care s-a intalnit in centru, neavand bicicleta in dotare, a cugetat ca e cool sa te joci cu niste bete. Exact. Prin ochii copiilor care merg pe bicicleta.
In fine. I-a bagat batul in ochi, fata a cazut cu tot cu bicicleta si am trecut milimetric pe langa o tragedie.
Durere, ochiul sangera… Am dat fuga la UPU.
Am fost preluati destul de repede de pediatru si trimisi de urgenta la sectia de oftalmologie. Auzisem eu ca duminica nu sunt oftalmologi de garda, dar nu prea aveam de ales.
Am ajuns la oftalmo. Nu era medic… Insa era o doamna asistenta care poate fi data ca exemplu de „asa DA”. Am doar cuvinte de lauda la adresa acestei doamne si ma inclin.
I-a verificat ochiul si vazul, a constatat o leziune pe cornee, a curatat si a aplicat un tratament.
Si ne-a chemat a doua zi dimineata, la prima ora, sa ne vada un medic specialist.
Si de aici incepe a doua parte a povestii…
A doua zi dimineata ne-am prezentat din nou la UPU si am fost trimisi in ambulatoriu, la cabinetul de oftalmologie.
Programul era de la 8. Pacienti erau vreo 17 la usa. Cu noi 18. In scurt timp imi dau seama ca nu intra nimeni la consultatii si intreb pe cineva daca a venit doctorita.
„Pe naiba a venit. Asta vine numa’ cand are chef.” – mi-a raspuns un barbat trecut de 60 de ani.
Mult stimata doamna doctor Martiniuc Georgeta. Doctor Martiniuc Georgeta. Ar fi trebuit sa fie la cabinet de la ora 8…
Am intrat in cabinet si am intrebat asistenta cand vine si de ce nu este deja acolo.
„O sun de la 8. Imi da ocupat sau imi scrie sms <<Sa astepte>>” zice asistenta.
Ies din cabinet. Era deja ora 9 fara 1 minut…
Fac rost de numarul directorului medical – Dl. Dr. Macovei.
Si sun. Spre surprinderea mea, raspunde prompt si imi asculta oful. Promite ca se rezolva imediat.
Si asa a fost. In cateva minute, a ajuns mult stimata doamna doctor intr-un suflet la cabinet.
Pentru ca fetita era singurul pacient copil si cu dureri, ne-a chemat pe noi primii in cabinet.
Si in loc sa-si faca treaba, a inceput ancheta…!
M-a intrebat daca eu am sunat cumva la director (spune-i acum ca tu ai fost, cand copilul ti-e in mana ei…), i-a zis asistentei ca TREBUIE sa afle cine a sunat, ca este IMPORTANT sa afle cine a fost la director si de astea.
Consultatia a durat 30 de secunde cred si… NE-A CHEMAT LA EA LA CABINET, PE MARASESTI, DUPA-AMIAZA LA 3!!!
M-am blocat. Am venit la UPU ca sa-mi fac programare la cabinetul privat al unei…duamne doftor.!?
Am iesit. M-am dezmeticit un pic si am pus mana pe telefon. Pe cine sa sun? Pe directorul medical, ca doar a fost atat de amabil…
Suna. Nu raspunde. Ma duc spre masina. Ma suna el.
„Domnule director, multumesc pentru promptitudinea cu care ati intervenit, dar uitati care-i treba… ”
Si-i povestesc ce si cum. Ma invita sa scriu o plangere si sa o inregistrez la secretariat. Ii spun ca am un copilas cu dureri si chiar nu am chef. Insista de mai multe ori sa inregistrez o plangere, pentru ca doar astfel putem schimba lucrurile. I-am spus ca ma mai gandesc.
Am plecat sageata la un cabinet privat, fara programare. Am fost consultati de o domnisoara doctor foarte amabila, care s-a mai uitat probabil si la filme americane.
Mi-a explicat pe larg ce probleme sunt, ce riscuri, ce avem de facut, cand sa revenim la control (gratuit), i-a aplicat tratament. Asa, misto, ca la privat. Si ne-a dat si acasa tratament. Totul a durat 15 minute.
Ce a exclamat copilul de 8 ani? „Uau, ce diferenta fata de spital, tati…”
Am platit doar 50 de lei consultatia si 35 tratamentul. Si pentru ca ne-a ramas ceva timp, am dat o fuga si la spital din nou.
Ma convinsese domnul dr. Macovei.
Am scris plangerea, am inregistrat-o si pac-pac, am uschit-o rapid ca e mai bine sa ne fie dor de spitalul asta.
Eeei, si daca ati citit pana aici, sa stiti ca de fapt asta voiam sa spun. Dar fara povestea toata, nu prea ati fi inteles…
Cine credeti ca ma suna a doua zi dimineata la 7,50?
.
.
.
Nu ati ghicit…
.
.
.
Ma suna managerul spitalului, personal.
Voia doar sa-i confirm cele reclamate si probabil sa inteleaga mai bine ce s-a intamplat.
– De ce? L-am intrebat.
– Pentru ca astfel de oameni trebuie sa dispara din spital.
Ehehei… Pe voi cand v-a sunat ultima data un manager „de la stat” sa va ceara feedback?
Pentru aceasta, il felicit pe domnul Rambu si ii doresc sa-si vada visul indeplinit: un spital judetean la standarde europene.
SCOPUL acestei postari este sa vedem jumatatea plina a paharului.
Nu vreau sa remarcam medicii care nu isi fac treaba si sa-i facem notorii, ca pe astia ii stim.
In schimb, as vrea sa remarcam acele persoane care isi fac treaba PESTE asteptari si care pot schimba sistemul:
– Directorul Medical Dr. Macovei
– Managerul Rimbu Vasile
PS: Numarul de telefon al Directorului medical este afisat pe toti peretii spitalului, nu am intervenit la vreun general pentru a-l obtine…”, a scris Lucian Baltaru pe facebook. Postarea a primit mii de like-uri, share-uri și comentarii de toate tipurile, în special felicitări tatălui pentru că a luat atitudine. Un caz rar.