Mii de oficiali care au văzut cum bugetele publice sunt afectate de criza financiară şi atentează la diversele scutiri de impozite şi privilegii de care s-a bucurat Biserica veacuri la rând.
Dar Biserica are propriile probleme financiare. Contribuţiile din partea enoriaşilor au scăzut semnificativ; în plus, a fost acuzată că are conturi bancare dubioase şi ascunde tranzacţii suspecte.
Şi acum apar oficiali ca Ricardo Rubio, membru al Consiliului Municipal din Alcala, Spania, care conduce o campanie de impozitare a tuturor proprietăţilor bisericeşti care nu sunt folosite în scopuri religioase. Impactul financiar asupra Bisericii Catolice ar putea fi devastator. Fiind unul din cei mai mari proprietari funciari din Spania, deţinând parcuri, clădiri de locuit, parcuri, terenuri de sport şi restaurante, Biserica ar putea plăti anual impozite de până la 3 miliarde de euro.
"Vrem să spunem răspicat că fiecare persoană şi instituţie trebuie să suporte în mod egal costurile crizei", afirma Rubio, fost contabil în vârstă de 36 de ani, aflat la primul său mandat de consilier.
Eforturi similare vizând vistieriile sau puterile Bisericii sunt depuse şi în ţările vecine. În Italia, premierul Mario Monti a cerut impozitarea proprietăţilor bisericeşti sau a acelor părţi din aceste proprietăţi folosite în scop comercial. În Irlanda, ministrul educaţiei luptă să pună capăt controlului Bisericii asupra multora din şcolile primare ale ţării, iar guvernul a redus la jumătate ajutoarele acordate familiilor sărace pentru prima comuniune. Mai mult de jumătate din consiliile municipale din Marea Britanie au eliminat subvenţiile de stat pentru transportul la şcolile confesionale, ceea ce a dus la o scădere rapidă a înscrierilor.
În trecut instituţie intangibilă în unele părţi ale Europei, Biserica Catolică este criticată pentru subvenţiile primite de la guverne, într-o perioadă în care economiile continentului se clatină şi populaţia se confruntă cu reduceri dureroase de locuri de muncă, pensii şi ajutoare.
Formaţiunile politice au profitat de criză pentru a pune în discuţie eventuala renunţare la unele acorduri încheiate între Biserică şi stat, cu generaţii în urmă, în ţările predominant catolice din Europa.
"Separarea Bisericii de Stat este marea problemă", sublinia Charles Zech, director al Centrului de Studii de Management Bisericesc de la Universitatea Villanova, care se ocupă de finanţele Bisericii Catolice.
În replică, Vaticanul şi reprezentanţi ai Bisericii – cardinalul Antonio Rouco în Spania şi cardinalul Angelo Bagnasco în Italia, care conduc consiliile episcopale din respectivele ţări – au dat publicităţii declaraţii în care afirmă că vor respecta toate legile. Dar nu au făcut alte comentarii, limitându-se să sublinieze că normele actuale recunosc "valoarea socială" a activităţilor Bisericii.

Probleme cu fluxul de lichidităţi

Eforturile de a-i reduce privilegiile financiare nu puteau veni într-un moment mai rău pentru Biserica Catolică, confruntată cu probleme de lichidităţi, în pofida averii sale uriaşe.
Valoarea netă a Vaticanului şi a diocezelor Bisercii Catolice este greu de estimat, dar este considerată astronomică. Doar depozitele în aur ale Vaticanului se crede că se ridică la câteva miliarde de dolari. Cele aproape 3.000 de dioceze ale Bisericii, aflate în diverse ţări, regiuni şi oraşe, ţin de Vatican în materie doctrinară, dar îşi păstrează finanţele.
Întrucât majoritatea activelor sale constă în clădiri şi opere de artă, Biserica a avut probleme cu fluxul de lichidităţi, în ultimii ani. Contribuţiile s-au diminuat dramatic din cauza crizei economice mondiale. Scandalurile privind abuzurile sexuale comise de preoţi au costat milioane de dolari în despăgubiri, ceea ce a secătuit şi mai mult reservele de bani.
Gestionarea defectuoasă a fost o altă problemă, mai ales în cazul Vaticanului, care a înregistrat anul acesta cel mai mare deficit din ultimul deceniu – 19 miliarde de dolari. Banca Vaticanului este fost implicată de 20 de ani în scandaluri, de la recenta demitere a preşedintelui său până la acuzaţii de spălare de bani şi legături cu Mafia, o posibilă crimă şi dispariţia unui miliard de dolari dintr-o bancă aflată în relaţii strânse cu ea.
Problema impozitării Bisericii mocneşte de câţiva ani. În 2010, Uniunea Europeană a iniţiat o anchetă privind Biserica Catolică şi impozitele pe care le plăteşte în diverse ţări. Comisarul european pentru concurenţă, Joaquin Almunia, a declarat că scutirile de taxe ar putea fi considerate ajutoare de stat şi că afectează concurenţa pe piaţă. Dar problema nu s-a situat în centru dezbaterilor până anul acesta, când premierul italian Monti a cerut să se stabilească impozite pe proprietăţile bisericeşti.
Premierul spaniol Mariano Rajoy a intervenit în discuţie, de cealaltă parte. El a declarat că propunerile de impozitare a proprietăţilor sunt "iresponsabile". În opinia sa, Biserica merită să fie scutită, pentru că îndeplineşte "o funcţie socială foarte importantă."
Dar cel puţin 100 de oraşe din Spania au adoptat hotărâri în favoarea plăţii de către Biserică a unor taxe la bugetul municipal; alte câteva mii de oraşe discută despre astfel de taxe.
În oraşul Buenavista del Norte, din Insulele Canare, primarul Antonio Gonzales Fuertes, de 30 de ani, vrea să impoziteze Biserica cu 6.000 de euro, pentru o vilă pe care o închiriază şi o plantaţie de bananieri. Fuertes ar dori să folosească banii pentru programe la care a fost nevoit să renunţe, cum este cel de agrement pentru copii. "Situaţia financiară a oraşului este foarte proastă", spune el. "Nu mi se pare normal să acordăm tratament preferenţial proprietăţilor lucrative, în vreme ce serviciile sociale au de suferit."
Pentru David Cerdan, de 38 de ani, membru al Consiliului Municipal din oraşul Aspe, din estul Spaniei, colectarea taxelor este mai degrabă o chestiune de principiu – o încercare de a face deosebirea între rolul religios al Bisericii şi rolul său de realizator de profit. În luna iunie, Consiliul din Aspe a adoptat o hotărâre privind colectarea de impozite pentru clădirile şi terenurile bisericeşti care nu sunt folosite în scopuri religioase sau caritabile – de exemplu, un restaurant din centrul oraşului.
"A sosit vremea ca ţara să se ridice împotriva puterii Bisericii", susţine Cerdan.

Nu e momentul potrivit

Vicente Amad, consilier municipal în oraşul Elda, unde a fost adoptată în luna august o rezoluţie de impozitare a Bisericii, afirmă că acest mod de gândire este limitat, pentru că nu ia în considerare serviciile publice pe care le furnizează Biserica. Amad s-a abţinut de la vot, spunând că nu crede că este momentul potrivit pentru o asemenea măsură. "Tocmai în vremuri de dificultăţi economice avem mai mare nevoie de Biserică şi trebuie să o sprijinim".
Cuibărit între dealuri şi râul Henares şi situat la circa 25 de kilometri nord-est de Madrid, Alcala a fost locuit de mauri, evrei şi creştini, încă de la întemeierea sa, în secolul I. Faimos ca loc natal al lui Miguel de Cervantes şi al Caterinei de Aragon,oraşul este una din primele dioceze ale Bisericii Catolice în Spania.
Administraţia locală a avut multă vreme legături strânse cu Biserica – episcolul diocezei locuieşte într-un palat măreţ din secolul XIII, în centrul oraşului – dar în ultimele luni relaţiile au devenit tensionate.
Oraşul are un deficit bugetar de 33 de milioane de euro, ceea ce a dus la reduceri în toate domeniile, de la siguranţă şi ordine publică la iluminatul stradal.
În luna mai, Consiliul Municipal a sprijinit o propunere de colectare de taxe pentru toate proprietăţile aflate sub jurisdicţia sa. Oraşul cu 203.000 de locuitori calculează ce proprietăţi bisericeşti vor fi afectate şi la cât se vor ridica impozitele, dar printre clădirile care intră sub incidenţa propunerii se numără cămine universitare, o şcoală şi chiar Primăria.
O mare problemă este stabilirea proprietăţilor cu destinaţie comercială, dat fiind că multe funcţionează într-o zonă gri. De exemplu, un magazin de dulciuri în care călugăriţele vând nuga din migdale ar trebui considerat o afacere lucrativă?
Rubio, care este catolic, spune că propunerea nu ar trebui considerată o problemă de ordin religios şi că toate persoanele juridice care se bucură de privilegii speciale – inclusiv partidele politice şi sindicatele – ar trebui impozitate.
Dar eforturile de colectare a banilor au fost blocate şi dezbaterea a dezbinat orăşelele spaniole.
În Alcala şi Aspe, consiliile municipale au fost informate de avocaţi că trei legi naţionale, dintre care una adoptată în 1979, permit Bisericii Catolice să funcţioneze fără să plătească impozite pe proprietate şi că trebuie să solicite Guvernului de la Madrid să modifice respectivele legi, înainte de a trimite nota de plată diocezelor locale. În Buenavista del Norte, agentul fiscal a refuzat să trimită înştiinţarea de plată, în pofida unui ordin al Consiliului Municipal.
Fuertes a avertizat că este de neclintit şi că este gata să pună cazul chiar în discuţia Curţii Supreme. "Trebuie să obligăm Biserica să ne spună de ce ar trebui să aibă în continuare aceste avantaje, când noi ceilalţi suferim".