Înaintea aderării României la Uniunea Europeană, cabliştii par să sufle tot mai greu, strânşi de coaste într-o menghină ce-i apasă din toate părţile: drepturile de autor, presiunea posturilor de televiziune şi concurenţa reţelelor de cartier. În prezent, potrivit evidenţelor CNA şi ale ANRC, există 750 de companii care furnizează publicului un număr de aproximativ 60 de programe de televiziune. Piaţa cablului suferă în prezent un evident proces de consolidare: marii operatori au tendinţa de a-i înghiţi pe cei mici. Dar „pofta“ celor mari nu se rezumă doar la companiile de cablu, ci se extinde şi la furnizorii de internet, aşa numitele „reţele de cartier“. De ce sunt acestea atât de atractive? Pentru că îşi diversifică serviciile cu mare rapiditate, oferind telefonie fixă, chiar dacă obţin prin intermediari resursele de numerotaţie. De asemenea, reţelele de cartier se pregătesc să introducă şi servicii TV de înaltă definiţie (HDTV). Specialiştii recunosc că televiziunea şi telefonia prin internet vor câştiga piaţa într-un viitor mai apropiat decât îşi doresc cabliştii.
Cabliştii sunt priviţi în mai multe feluri, în funcţie de cine se uită la ei. Autorităţile se laudă cu succesul industriei de comunicaţii prin cablu, un exemplu de dezvoltare explozivă care nu a ţinut cont de dificultăţile tranziţiei. Pe de altă parte, cabliştii sunt consideraţi oameni bogaţi şi priviţi cu invidie de comunitatea de afaceri. Cabliştii au fost multă vreme consideraţi nişte ageamii de către elita managerilor din companiile multinaţionale. Asociaţiile de drepturi de autor privesc înspre cablu ca la coteţul cu găini, gata să înşface orătania mai grasă. La rândul lor, televiziunile privesc cablul cu dragoste şi disperare deopotrivă; dragoste pentru că fără cablu nu ar fi existat nici Pro TV, nici Antena 1şi nici încasările lor consistente din publicitate. Cu disperare, pentru că, justificat sau nu, directorul reţelei de cablu îi poate scoate din priză, din cine ştie ce motive.
Si primarii privesc cu nesaţ la buzunarele cabliştilor, inventând tot felul de taxe, chiar şi pe… umbra firului de cablu! Primarul Videanu are o viziune proprie asupra cablului, pe care vrea să-l „îngroape“ în Bucureşti, prin proiectul NetCity. Proiectul a stârnit îngrijorarea operatorilor.
Ralu Filip, preşedintele Consilului Naţional al Audiovizualului (CNA), are propria sa viziune asupra industriei de cablu, pe care încearcă s-o convingă să devină o supapă mai puţin largă prin care să se scurgă mai puţini bani în visteriile televiziunilor străine. Chiar şi cele patru milioane de clienţi care cotizează lunar la serviciul TV privesc companiile de cablu de cele mai multe ori cu un ochi rece şi acuzator, pentru puricii de pe ecran, întreruperile de semnal sau pentru nepăsarea şi indolenţa cu care casierele încasează abonamentul lunar.
Operatorii de cablu sunt organizaţi în două asociaţii de profil, una care reuneşte peste 150 de companii ce deservesc 2,7 milioane de abonaţi (Asociaţia de Comunicaţii prin Cablu – ACC) şi cealaltă, formată dintr-o parte a operatorilor din mediul rural (Asociaţia Naţională de Cabloviziune şi Comunicaţii în Mediul Rural – ANCCM). Din evidenţele CNA şi Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii (ANRC) reiese că în prezent sunt active pe piaţa de cablu un număr de aproximativ 750 de companii, care transmit pentru public un număr aproximativ 60 de programe de televiziune, fie licenţiate în România, fie preluate de pe satelit şi având versiuni localizate pentru publicul românesc. Potrivit ANRC, aproximativ 350 de companii oferă internet prin cablu.
Numărul de abonaţi la televiziunea prin cablu este estimat de oamenii din industrie la patru milioane, deşi nici o instituţie a statului nu a oferit până în prezent un număr exact. ACC susţine că abonamentul mediu pe lună este de şase euro în România. La acest nivel, cifra de afaceri pe industria de cablu s-ar ridica în acest an la aproximativ 290 de milioane de euro. Piaţa de cablu merge încet, dar sigur spre concentrare, iar acest fenomen are ca efect scăderea preţurilor pentru abonat, servicii performante, internet în bandă largă şi telefonie. Cablul este, de fapt, prima industrie care reuşeşte să ofere la scară largă serviciile integrate de video, telefonie şi transmisie de date în aşa-zisul sistem „Triple Play“ (TV, telefonie fixă şi internet prin acelaşi cablu).
Că Triple Play-ul este ultima modă în materie de comunicaţii nu mai este nici o noutate. Surpriza este că şi reţelele de cartier tot spre asta se îndreaptă. Sunt din ce în ce mai multe reţelele care au devenit astăzi Internet Service Provideri (ISP – furnizor de internet) cu acte în regulă, dar care au pornit ca „reţele de cartier“, şi care îşi îmbogăţesc oferta de servicii cu telefonie fixă, fie ea şi VoIP. Un singur element le lipseşte pentru a concura marii cablişti: televiziunea. Dar planurile sunt deja făcute.
Reţele precum Evolva, Gemenii Network sau Estel din Bucureşti oferă deja servicii de telefonie fixă. Însă, niciuna nu are resurse de numerotaţie proprie alocate de ANRC, fapt care le determină să recurgă la serviciile unor furnizori precum Euroweb sau RCS & RDS. De aici şi până a deveni un concurent redutabil în faţa companiilor de cablu mai trebuie făcut doar un pas. „Numărul mare de reţele de cartier a dus la intensificarea concurenţei şi se poate spune că, la început, au contribuit la democratizarea accesului la internet“, declară Dan Georgescu, preşedintele ANRC. „Existenţa acestor numeroşi furnizori – cei mai mulţi de talie mică, cu o reţea compactă şi o strategie de vânzări de tip «faţă-în-faţă» a permis ca numeroşi utilizatori care nu s-ar fi abonat altfel la unul din marii furnizori să aibă acasă acces la internet“. El spune că oferta flexibilă şi aflată chiar „pe scara blocului a adus mulţi români în reţea. Pe măsură ce le va creşte nivelul de exigenţă, ei vor putea apela la alte soluţii, determinând şi piaţa să se adapteze la cererile lor“, afirmă Georgescu.
Mihai Bătrâneanu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Internet Service Providerilor, spune că succesul acestor reţele se datorează faptului că au apărut într-un moment în care marii furnizori de internet nu puteau oferi servicii cu adevărat broadband, însemnând transferuri de zeci de MB/s. „Serviciul ADSL oferit de Romtelecom nu făcea faţă cerinţelor pe care le aveau fanii internetului, iar cabliştii erau limitaţi de tehnologie“, spune Bătrâneanu. „Organizaţi în adevăraţi ISP-işti, aveau nevoie să facă pasul următor, adică oferirea de servicii“, adaugă preşedintele. În opinia sa, telefonia fixă este un model de business mort, şi motivează: „Este oferită gratuit de cablişti, iar un minut de convorbire în telefonia mobilă costă mai puţin de un cent, fără să menţionăm posibilităţile de comunicare prin internet“.
Reţele atacă telefonia fixă
Cu toate acestea, telefonia fixă nu este deloc neglijată de reţele de cartier. Reţeaua Mit Net, înfiinţată în 2004, are 8.000 de abonaţi la internet în Drumul Taberei şi Rahova. „Avem un parteneriat cu Smart Call, pentru furnizarea telefoniei fixe în sistem VoIP“, spune Adrian Rîpă, directorul reţelei. Serviciul a fost lansat de aproximativ două luni şi, în momentul de faţă, are aproximativ 50 de clienţi. Majoritatea erau deja abonaţi la serviciile de internet. Rîpă spune că serviciul este bine primit de clienţii săi, mai ales din cauza „perspectivelor negative din jurul Romtelecom“. Compania Mit Net plănuieşte să ofere clienţilor săi şi televiziune. „Din câte ştiu eu, cei care au abonamente pentru serviciile Triple Play la marii cablişti sunt nemulţumiţi de internet. Vrem să oferim pachete mai ieftine, cu mai puţine programe decât la marii cablişti, pentru pensionari, de exemplu“, explică directorul.
Oferind servicii de tipul Triple Play, dar prin internet, reţelele de cartier ar putea fi un concurent demn de luat în seamă de cei mai mari cablişti. „O astfel de concurenţă între «fostele reţele de cartier», devenite astăzi provideri de internet de încredere, şi marile reţele de internet nu poate fi decât benefică pentru utilizatori“, afirmă Dan Georgescu. La rândul său, Mihai Bătrâneanu crede că este prea devreme să vorbim de IPTV (televiziune prin internet) în România. „Cred că primele încercări timide vor apărea în a doua jumătate a anului viitor. Mai e mult de lucru, deoarece nu e vorba doar de tehnologie. Trebuie semnate contracte de difuzare, ca să nu mai menţionăm şi cash-flow-ul necesar pentru susţinerea investiţiei“. El spune însă că viitorul este al IPTV şi, implicit, al televiziunii de înaltă definiţie.
Beneficiile concurenţei
«Ritmul de dezvoltare al unei astfel de afaceri începute la nivel micro depinde exclusiv de interesele întreprinzătorului. (…) O asemenea concurenţă între „fostele reţele de cartier“, devenite astăzi provideri de Internet de încredere, şi marile reţele de Internet nu poate fi decât benefică pentru utilizatori.»
Dan Georgescu, preşedinte ANRC
Viitorul este digital
«Telefonia fixă este un model de business mort: este oferită gratuit de cablişti, iar un minut de convorbire în telefonia mobilă costă mai puţin de un cent, fără să menţionăm posibilităţile de comunicare prin internet.»
Mihai Bătrâneanu, preşedinte ANISP
