Când vezi randamentele de 500% – 1.000%, realizate pe o tranzacţie de fondurile închise de investiţii, îţi pui cu siguranţă întrebarea cum ai putea să participi şi tu la împărţirea unor asemenea profituri.
Să ajungi în clubul select al investitorilor de private equity nu este însă la îndemâna oricui. La majoritatea societăţilor de administrare, avem de a face cu un circuit închis, participanţii fiind selectaţi după criterii elitiste.
„Informaţiile privind ridicarea unui nou fond de investiţii nu sunt publice, de aceea se şi numesc fonduri de private equity“, spune Dan Lupu, Southeast Europe Regional Project Manager pentru România la societatea de administrare SigmaBleyzer. „Participă, în general, oameni care se cunosc între ei, aşa-numiţi «high networth individuals», pe care îi contactează fondurile“, adaugă Lupu. SigmaBleyzer, o companie de dimensiuni medii, a ridicat anul trecut un astfel de fond care se adresează şi pieţei româneşti şi caută oportunitatea primei lor investiţii în România.
Cea mai la îndemână variantă pentru a ajunge să participi totuşi la un fond de private equity, în cazul în care nu apari deja pe lista cu „high network individuals“, este cea indirectă. Fie ajutat de serviciile unui private banker, fie „agăţat“ de un agent de plasament, fie prin participarea la un „fond de fonduri“.
Agenţii de plasament (placement agents) sunt firme sau chiar persoane individuale care ajută societăţile de administrare mai importante să strângă bani pentru fondurile pe care intenţionează să le lanseze. Acest lucru se face, de regulă, prin organizarea de road-show-uri în care sunt prezentate potenţialilor investitori oportunităţile investiţiei.
Un lucru asemănător fac şi fondurile de fonduri. Acestea strâng bani de la investitori mici şi caută ulterior un plasament în cadrul unui fond mai mare, unde altfel niciunul dintre participanţi nu ar fi putut ajunge de unul singur, având în vedere că în cele mai multe cazuri plafonul minim pentru a investi în fonduri închise este de sute de mii sau chiar milioane de euro.
„Pentru a investi sume mici există fondurile de fonduri, care strâng banii de la mai mulţi investitori şi apoi îi investesc în numele lor. Prin asemenea fonduri, poţi ajunge la un fond de investiţii mai mare chiar şi cu doar 25.000 de euro. Dar, în general, sumele necesare sunt ceva mai mari“, spune Dan Lupu.
Uneori, investitorii caută să intre într-un fond, alteori fondurile aleargă după investitori puternici.
„Pentru cei care nu au mai participat într-un fond nu e uşor să intre, iar la fondurile mari de investiţii aceştia pot să nu ajungă niciodată“, avertizează Cristian Nacu, vicepreşedintele Enterprise Investors. „Dar se întâmplă şi invers: uneori, e greu să convingi un investitor puternic să participe la fond. Noi abia la al cincilea fond am reuşit să atragem fondul de pensii al statului California, unul dintre cei mai puternici investitori“, afirmă el.
La urma urmei, totul se rezumă la clasica regulă a cererii şi ofertei. Pragul minim e stabilit în funcţie de numărul investitorilor atraşi şi de suma necesară.
„Ideal e să ai cât mai puţini investitori, pentru că e mai uşor să menţii legătura cu ei, să le prezinţi rapoartele de activitate. Dacă nu reuşeşti să aduni investitori, scazi pragul şi apelezi la mai mulţi participanţi “, explică Cristian Nacu.
Ideal cu investitori puţini
«Pragul minim de participare se stabileşte în funcţie de mărimea fondului propus şi de câţi investitori ai. Ideal e să ai cât mai puţini, pentru că e mai uşor să menţii legătura cu ei. Dacă nu reuşeşti să aduni investitori, scazi pragul şi apelezi la mai mulţi.»
Cristian Nacu, vicepreşedinte Enterprise Investors
