O suta de milioane de dolari reprezinta insa si valoarea aproximativa a pierderilor contabilizate de statul roman intr-un an, ca urmare a pastrarii a 105 tone de aur sub forma rezervei sale de aur. Multi se vor grabi sa ne acuze in acest moment de faptul ca am fi carcotasi. Urmarind insa comunicatele lunare ale bancii centrale cu privire la rezervele internationale ale Romaniei, oricine poate observa ca rezerva de aur (componenta a rezervelor internationale) a valorat cu 31 milioane USD mai putin, la sfarsitul lunii iulie 2001, comparativ cu iulie 2000, in conditiile in care cantitatea de aur ce intra in componenta rezervei a crescut cu 0,8 tone. Cauza acestui fenomen o constituie scaderea pretului aurului pe pietele internationale, iar Romania nu este singura tara afectata.
Elvetia, tara care detinea la sfarsitul lunii iunie 2001 o rezerva de aur de 2.353 de tone (locul 5 in lume) a inregistrat, in acelasi interval de timp, pierderi de aproximativ 900 milioane USD, daca luam in calcul doar acele pierderi rezultate in urma scaderii pretului aurului si doar pentru cantitatea ramasa la sfarsitul perioadei. Aceste pierderi pot fi numite pierderi directe.
O alta categorie de costuri, legate de pastrarea unei cantitati de aur ca rezerva, sunt cele pe care le-am putea numi pierderi indirecte sau conexe. In cazul Elvetiei, astfel de pierderi sunt legate de depozitarea si paza rezervei de aur, precum si de imobilizarea sumei de bani – echivalente cu valoarea rezervei de aur – in respectiva cantitate de aur, in locul folosirii acestei sume pentru investitii in plasamente cu randamente superioare (de exemplu, bonuri de tezaur emise de trezoreria SUA). Contabilizand si aceste costuri, un studiu al Bancii Nationale a Elvetiei arata ca, la nivelul anului 1999, aceasta tara pierdea aproximativ 400 USD/locuitor, adica 2,8 miliarde USD per total, pe an.
Incercand o extrapolare la nivelul Romaniei, rezulta pierderi anuale de aproximativ 111 milioane USD, corespunzand celor 103,5 tone aur ce compuneau rezerva romaneasca de aur la sfarsitul anului 1999. Intre timp, Elvetia a vandut 247 tone de aur (9,5% din totalul rezervelor sale de aur), in vreme ce rezerva de aur a Romaniei a crescut cu 1,5 tone. Marirea cantitatii de aur din rezerva de aur s-a facut prin „achizitii de aur de la populatie si producatorii interni, prin conversia unei insemnate cantitati de argint in aur, precum si prin incasarea de dobanzi de la bancile straine, pentru cantitatile de aur depozitate de BNR la acestea”, declarau oficialii BNR. Conform purtatorului de cuvant al Bancii Nationale a Romaniei, domnul Mugur Stet, achizitiile de aur din ultimii ani, de la producatorii interni, au avut ca principala justificare „sustinerea sectorului industriei extractive”.
Incepand insa cu luna ianuarie 2001 si pana in prezent, rezerva de aur a ramas, din punct de vedere cantitativ, la acelasi nivel: 105 tone aur. „Consiliul de Administratie al BNR considera cantitatea de aur ce compune rezerva de aur a Romaniei, ca fiind optima pentru momentul actual”, declara domnul Stet. Pentru producatori, insa, optim ar fi sa se continue achizitia de aur de catre BNR. „Daca BNR ar continua sa achizitioneze aur de la noi, am putea sa continuam o investitie de 500.000 USD, pentru modernizarea unor instalatii care sa ne permita sa producem aurul cerut de piata indiana”, declara Gabriela Dobrota, presedinte Allied Deals. Anul trecut, BNR cumpara lunar aproximativ 25 kg aur de la Allied Deals, cantitate ce ramane, in prezent, pe stoc. „Totusi, noi continuam sa achizitionam aurul de la mine pentru ca speram sa-l exportam”, declara dna Dobrota.
Oprirea achizitiilor de aur de pe piata interna, o decizie nu atat investitionala, ci mai mult politica si sociala, tinand cont de implicatiile inchiderii unor mine, nu rezolva insa problema rentabilitatii rezervei de aur. La ora actuala, aceasta are o pondere in total rezerve internationale ale Romaniei de aproximativ 20%. Daca BNR va dori sa se alinieze tendintei internationale – de scadere a ponderii rezervelor de aur in total rezerve – ea ar trebui sa isi diminueze cantitatea de aur detinuta cu cel putin un sfert, prin vanzarea acesteia pe pietele internationale, atingand astfel, ca pondere, pragul de 14-15% a rezervei de aur, in total rezerve internationale. Banii obtinuti din vanzarea aurului ar aduce beneficii mai mari BNR, in cazul in care ar fi plasati in bonuri de tezaur emise de trezoreria SUA, decat daca ar fi tinuti in continuare in aur.