Vasilescu spune că România a avut o întreagă istorie legată de aur, aurul fiind multă vreme materia primă pentru politicile monetare. Vârful rezervei a fost perioada celui de-al doilea Război Mondial, când România acumulase 240 de tone de aur, provenit în principal în urma schimburilor economice cu Germania. Aurul acumulat în perioada războiului a fost folosit în principal pentru plata despăgubirilor de război la care a fost obligată România. „Aveam de plătit o mare datorie de război care s-a şi dublat, s-a triplat, nici nu mai ştim cât s-a plătit de fapt”, spune Vasilescu. În anii comunismului rezerva a scăzut mai întâi la 100 de tone, după plata despăgubirilor, apoi 70 de tone şi a atins un minim de 40 de tone în 1987 când Ceauşescu a achitat integral datoria externă a ţării. În 1989, România mai avea 60 de tone de aur.
La ora actuală, BNR are o rezervă de 103,7 tone de aur, diferenţa fiind cumpărată până în anii 2000. Adrian Vasilescu spune că România foloseşte acesta aur şi pentru a zădărnici eventualele atacuri ale unor speculatori asupra monedei naţionale. „De multe ori în confruntări pe piaţa valutară, mai ales când ai presiuni speculative, BNR este o forţă pe piaţa noastră. Şi de multe ori trebuie doar să zăngănească aurul şi rezervele valutare ca să descurajeze speculatorii. De-asta în istoria de 20 de ani nu prea sunt momente în careu au fost atacuri speculative pe leu”, explică Vasilescu rostul rezervei de aur.
România ocupă locul 31 în lume la rezerva de aur, cu 103,7 tone, în clasament conducând SUA şi Germania cu 9000 şi respectiv 5000 de tone.