Două milioane de români lucrează în străinătate. Aproximativ 20% din forţa de muncă activă din România obţine venituri din afară. Câştigurile imediate se vor dovedi un lux mult prea costisitor pe termen lung. Exodul tinerilor ar putea să-i îmbogăţească tot pe occidentali. Studiile efectuate recent pe tema migraţiei arată că nu vor mai fi creşteri spectaculoase în viitor, deoarece sursele de „alimentare“ au început să sece. Dar aceste perspective nu mai
Două milioane de români lucrează în străinătate. Aproximativ 20% din forţa de muncă activă din România obţine venituri din afară. Câştigurile imediate se vor dovedi un lux mult prea costisitor pe termen lung. Exodul tinerilor ar putea să-i îmbogăţească tot pe occidentali.
Studiile efectuate recent pe tema migraţiei arată că nu vor mai fi creşteri spectaculoase în viitor, deoarece sursele de „alimentare“ au început să sece. Dar aceste perspective nu mai bucură pe nimeni. Ce a fost mai rău, oricum s-a produs. Timp de 16 ani, România a exportat creiere şi forţă tânără de muncă. Au plecat foarte multe persoane în floarea vârstei şi cu „origine sănătoasă“. Adică oameni muncitori şi foarte determinaţi.
O analiză a migraţiei româneşti ilustrează faptul că majoritatea provine din mediul rural şi din oraşele mici, de provincie. Jumătate din numărul emigranţilor au vârste cuprinse între 26 şi 39 de ani. Sunt persoane deja formate şi cu un înalt potenţial de muncă. Vânătoarea de creiere a făcut să crească segmentul tinerilor absolvenţi de liceu şi facultate (18-24 ani) la 14%. Oricum, aproape 90% din emigranţii români au studii profesionale, liceale şi superioare, ceea ce reprezintă pentru economiile occidentale un bonus căzut din cer. Datele diferă, în funcţie de sursa de cercetare. În studiul de impact „Liberalizarea pieţei muncii din România. Oportunităţi şi riscuri“, realizat recent de oficiile de specialitate ale Ministerului Muncii (MMSSF), absolvenţii cu studii superioare reprezintă 10-12% din totalul emigranţilor legali. În statisticile publicate, tot la sfârşitul anului trecut, de Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FSD), în cadrul studiului „Locuirea temporară în străinătate. Migraţia economică a românilor: 2002-2006“, ponderea este mai mică (7%), în scădere cu zece procente faţă de prima etapă a migrărilor, cea de după 1990. Diferenţele procentuale sunt puţin relevante, dacă se iau în calcul detaliile. Valorile sunt în creştere pentru ingineri şi arhitecţi, urmaţi la mică distanţă numerică de profesori şi economişti, tehnicieni, medici şi farmacişti. Specialiştii de la Departamentul pentru Muncă în Străinătate şi Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă estimează că o pondere însemnată a emigranţilor cu studii primare sau gimnaziale o deţin copiii şi adolescenţii care au emigrat împreună cu familia şi care îşi vor definitiva educaţia în străinătate.
Totul se plăteşte, dar merită preţul?
Bonusul primit de occidentali pentru ajutorul dat la căderea Cortinei de Fier a fost o forţă de muncă tânără, cu înaltă calificare şi competenţe în domenii ale ştiinţei şi tehnologiei. Bine venit a fost nu numai „creierul“ românilor, ci şi capitalul uman cu nivel mediu de calificare, deoarece a acoperit domenii deficitare în economia statelor dezvoltate: construcţiile, hotelăria şi alimentaţia publică. Românii muncesc din greu şi pentru susţinerea sectorului agricol, în special în Spania, Portugalia şi Grecia. Între cadourile preaderării au fost şi femeile. La început mai puţine, dar, pe măsură ce au prins gustul euro-dolarului, sexul slab s-a luat la întrecere cu bărbaţii, iar acum tinde să-i egaleze, datorită solicitărilor specifice de pe piaţa internaţională a muncii (menaj, îngrijire vârstnici, agricultură, asistenţă medicală). Creşterea ponderii feminine în statisticile migraţiei ar trebui să ne îngrijoreze cel mai mult, deoarece se va reflecta în accentuarea declinului demografic din România. Emigrantele pot naşte şi creşte mai mulţi copii în străinătate. Ideea că foarte mulţi se vor întoarce la un moment dat în ţară cu tot know how-ul şi averea acumulată peste hotare este doar linguriţa de miere care ne ajută să înghiţim mai uşor pastila amară a exodului românilor către ţările dezvoltate. România va fi, pentru mulţi ani de acum încolo, fata fără zestre luată, în sfârşit, cu acte de către Uniunea Europeană. În condiţiile în care salariile românilor vor rămâne în coada clasamentelor Uniunii, atractivitatea ţinuturilor natale va fi, pentru majoritatea emigranţilor, doar o „haină“ pentru vremuri rele.
Autorii studiului de impact efectuat sub patronajul MMSSF estimează că în următoarele două decenii vor creşte fluxurile de forţă de muncă către UE, dar cu reorientarea direcţiilor preponderente. Ţările de destinaţie vizate vor fi cele din vestul şi sudul Uniunii. Migraţia va căpăta un caracter preponderent temporar, dar vor creşte perioadele de muncă. Scenariul european presupune o rată medie netă anuală de 630.000 de imigranţi. În acest scenariu, există şi o rază de lumină. A scăzut şomajul sub media europeană, iar transferurile valutare private ale emigranţilor noştri au egalat investiţiile străine directe înregistrate anul trecut în România. Potrivit studiului FSD, 16% din românii plecaţi la muncă în străinătate au investit banii câştigaţi în dezvoltarea unei afaceri. Mai mult chiar, cercetătorii prefigurează că va creşte simţitor numărul celor care vor să-şi investească banii câştigaţi în afară în propria afacere.
Studiul amintit relevă faptul că 25% din lucrătorii aflaţi peste graniţă au declarat că motivul pentru care au ales calea migraţiei îl reprezintă dorinţa de a demara o afacere în ţară. Un sfert dintre cei care intenţionează să migreze în viitor menţionează acelaşi obiectiv: să facă rost de bani pentru a-şi deschide o afacere în România.
