intervenit in piata, cheltuind in trei zile de interventie mai mult decat a cheltuit in toata luna decembrie pentru cosmetizarea indicatorilor macroeconomici (67,5 milioane de euro). "Au fost vanzari care nu au urmarit acoperirea deficitului de valuta din piata, ci atingerea unui anumit nivel de curs", au declarat dealerii bancilor comerciale. Unul dintre motivele pentru care Banca Centrala a intervenit in piata chiar cu aceste costuri ridicate ar putea fi contracararea efectelor inflationiste m
intervenit in piata, cheltuind in trei zile de interventie mai mult decat a cheltuit in toata luna decembrie pentru cosmetizarea indicatorilor macroeconomici (67,5 milioane de euro). „Au fost vanzari care nu au urmarit acoperirea deficitului de valuta din piata, ci atingerea unui anumit nivel de curs”, au declarat dealerii bancilor comerciale. Unul dintre motivele pentru care Banca Centrala a intervenit in piata chiar cu aceste costuri ridicate ar putea fi contracararea efectelor inflationiste manifestate totdeauna la inceput de an. Nervozitatea bancilor comerciale in actuala conjunctura internationala in privinta paritatii euro/dolar a fost corectata de BNR prin vanzarile de euro si datorita faptului ca, la ora actuala, singura parghie antiinflationista a BNR este aprecierea leului in termeni reali. Aceasta politica nu poate fi insa aplicata pe termen mediu deoarece ar periclita atat nivelul rezervelor valutare ale BNR, cat si deficitul de cont curent, mai ales daca paritatea euro/dolar se va pastra la cote inalte pentru euro. Previziunile Merrill Lynch pentru anul in curs urca pana la o paritate de 1,35 dolari pentru un euro, in timp ce pentru anul viitor se asteapta la una de 1,40. Un sondaj realizat de Bloomberg News indica o apreciere a dolarului in a doua parte a anului, pana la nivelul de 1,25%, fapt pe care mizeaza si BNR in politica sa de sustinere a leului. Poate ca aceasta a doua varianta este posibila doar in conditiile in care Banca Central-Europeana va lua hotarari care sa contracareze efectele unor dobanzi scazute practicate de FED. Daca insa diferenta dintre dobanzile din SUA si cele din UE se vor pastra pe negativ, este foarte posibil ca si in a doua parte a anului tendinta de scadere a dolarului fata de euro sa se mentina. Indiferent insa de evolutiile internationale, BNR nu-si va putea permite sa mai cheltuie foarte mult din rezerva pentru a sustine leul. „Daca obiectivul de inflatie cu o singura cifra ar fi atat de important incat BNR sa-si permita sa sacrifice deficitul de cont curent si rezervele valutare, agentiile internationale de rating ar putea revizui calificativele riscului de tara, iar investitiile straine s-ar imputina”, apreciaza analistul financiar Daniel Marinescu. Analistul este insa de parere ca Banca Centrala nu-si poate permite o astfel de politica, iar vanzarile de valuta din luna ianuarie sunt doar o solutie pe termen scurt. In lipsa variantei unei aprecieri a leului in termeni reali, BNR ar putea opta pentru o piata si un curs liber, conditii in care insa costul importurilor (70% din UE) ar creste foarte mult. Cresterea preturilor produselor de import va atrage dupa sine si cresterea preturilor la produsele producatorilor interni, fapt care se va reflecta automat in inflatie. In aceste conditii nu este exclus ca tinta de inflatie cu o singura cifra sa fie usor modificata in primavara, cu atat mai mult cu cat 2004 este si an electoral si anul in care guvernatorul BNR isi incheie cel de-al doilea mandat. Daca politica BNR, care mizeaza pe o apreciere temporara a euro fata de dolar, va fi ajutata de evolutia internationala si euro se va deprecia in cea de-a doua parte a anului, dezechilibrele ar fi salvate, iar BNR si-ar relua pozitia de cumparator net de valuta.
pe cont propriu
Chirurgie estetica pentru un deficit cronic
Salonul de chirurgie estetica al economiei romanesti. Pe scaunul din dreapta, asezata la vedere, se odihneste o doamna putin trecuta, dar care se tine inca bine: inflatia. Ea este aproape rezolvata, au mai ramas doar cateva retusuri de facut, si deja arata cu vreo zece procente mai tanara decat in realitate. Pe scaunul din stanga, tot langa vitrina, sta un domn distins, cu aer conservator: deficitul bugetar, care arata acum mai bine chiar decat colegii sai din Germania sau Franta. Ar avea, ce-i drept, si un frate vitreg, deficitul quasi-fiscal (subventiile ascunse), dar pe acesta doctorii il lasa deocamdata in pace, reactiile sale la tratament fiind imprevizibile. somajul a fost ascuns sub o carpeta fina, ca sa nu strice imaginea grandioasa din centrul salonului. Acolo troneaza balonul de aer al cresterii economice, atat de umflat incat risca sa sparga plafonul. Undeva in spate zace insa rusinea salonului, deficitul comercial, un vagabond care umbla toata ziua prin strainatate si vine mereu de acolo cu buzunarele rupte. Doctorii nu sunt rai, stiu manualele de procedura pe de rost, au experienta altor crize, si pe deasupra sunt si supervizati de specialisti straini. Totusi, in cazul deficitului comercial al Romaniei, tratamentele clasice nu mai sunt la dispozitie. Politica comerciala este foarte putin flexibila in prezent, si gradul de protectie tarifara, unul foarte scazut, este rezultatul diverselor acorduri comerciale internationale la care Romania este parte semnatara. Rata medie de protectie tarifara pe ansamblul importurilor romanesti este 6,12% (pentru anul 2003), si mult mai mica (sub 1%) pe relatia cu UE si cu CEFTA. Aici nu mai este mult loc de intors, decat eventuale masuri temporare de salvgardare, care nu pot insa sa rezolve problemele structurale. O alta parghie de insanatosire a comertului exterior, si anume politica valutara, este dedicata altui obiectiv: cresterea puterii de cumparare a romanilor, in termeni reali. Aceasta inseamna aprecierea leului fata de un cos valutar format din euro si USD (lucru care s-a petrecut, cu intensitate diferita, si in 2001, si in 2002, si in 2003). Aprecierea leului inseamna insa favorizarea importurilor, care agraveaza situatia deficitului comercial.In criza de timp, doctorii se hotarasc sa incerce o operatie superficiala, de suprafata, la nevoie dublata de un machiaj strident. Deficitul trebuie sa arate bine pana la toamna, cand vine verdictul Europei suntem sau nu un salon de chirurgie estetica functional si mai vin si alegerile. Ce-o mai fi dupa aceea, nu conteaza foarte mult. Masuri pe termen scurt (nici nu are rost sa le enumar aici), pentru o perspectiva pe termen scurt. Din pacate insa, deficitul comercial al Romaniei are nevoie de mai mult decat o operatie estetica. Pentru un specialist, dinamica dezechilibrului comercial nu trebuie sa fie surprinzatoare. Natura deficitului comercial este cronica, nu conjucturala. In fiecare dintre ultimii 14 ani (exceptie facand anul 1994), deficitul comercial s-a situat intre 6% si 8% din PIB. Gradul de acoperire al importurilor prin exporturi, pe ansamblul comertului nostru exterior, a variat in acest interval intre 75% si 85%; in comertul cu UE, gradul de acoperire este mai mare (aproape 90%), dar, dupa un progres evident (de la 62% in 1993), pare sa fi ajuns la saturatie in ultimii trei-patru ani. Cauza acestui deficit comercial tine, in mare masura, de structura inadecvata a productiei pentru export. Peste doua treimi din exporturile noastre se desfasoara in sistem lohn si/sau prin intermediari externi. Astfel, fie nu se creeaza valoare adaugata mare, fie aceasta nu se incaseaza de catre exportatorii romani. Industria de confectii si incaltaminte, impreuna cu industria de masini si echipamente, care domina exporturile noastre, nu au trecut, in uriasa lor majoritate, de stadiul de simpla asamblare, respectiv productie fragmentata (subcomponente). In plus, exporturile noastre sunt dependente de intrarile productive din import, astfel incat, in actuala structura a comertului exterior, masurile de limitare a importurilor, in special pentru categoria de bunuri intermediare, vor conduce si la limitarea exporturilor.Plecand de la aceste cateva remarci, putem sugera o recomandare alternativa de politica economica: reducerea deficitului comercial se poate asigura, pe un fundament solid, numai prin masuri structurale, care sa vizeze, in primul rand, imbunatatirea structurii exporturilor. Un asemenea obiectiv poate fi atins prin facilitarea investitiilor (straine si autohtone) care sa isi propuna realizarea in Romania a mai multor stadii avansate de productie si prin sprijinirea activitatii de cercetare-dezvoltare la nivel microeconomic. Are si aceasta solutie hiba ei: nu isi poate arata roadele pana in toamna, cand vin alegerile si mai vine si raportul de tara al Comisiei Europene. si cum pe doctori ii intereseaza numai toamna aceasta, ei s-ar putea sa numere bobocii la toamna, iar noi vom continua sa numaram zerourile din coada deficitului comercial ani buni de acum inainte.