Astfel, dacă în acest an rezervele de ţiţei sunt estimate la 60 milioane de tone, în 2020 acestea vor ajunge la doar 28 milioane de tone, adică o scădere mai mare de 50%, se arată în strategia energetică 2011- 2035.
În ceea ce priveşte rezervele de gaze naturale, scăderea este un pic mai redusă, de la 134 miliarde metri cubi în 2011 la 77 miliarde mc în 2020.
Calculele au fost făcute având în vedere un grad de înlocuire a rezervelor exploatate care nu va depăşi 15-20%, în cazul petrolului, şi de 15-30% la gazele naturale.
"Rezervele de lignit pot asigura exploatarea eficientă a lor pentru încă aproximativ 40 ani la un nivel de producţie de circa 30 mil. tone/an. În sectorul de extracţie a lignitului nivelul de intervenţie a statului este redus, fiind rezumat la acordarea de subvenţii doar pentru exploatarea din subteran, subvenţi care va fi eliminată în timp. (…)Din punct de vedere economic şi energetic pentru producţia de energie electrică, huila indigenă, fără subvenţii devine sursă marginală", se precizează în strategia energetică.
Conform sursei citate, se poate trage concluzia că producţia de energie primară în România bazată atât pe valorificarea rezervelor fosile de energie primară, cărbune şi hidrocarburi cât şi pe cele de minereu de uraniu, în cea mai optimistă situaţie, nu va creşte în următoarele 2 – 3 decade.
"Rezultă faptul că acoperirea creşterii cererii de energie primară în România va fi posibilă prin creşterea utilizării surselor regenerabile de energie şi prin importuri de energie primară – gaze, ţiţei, cărbune, combustibil nuclear. La nivelul orizontului analizat România va rămâne dependentă de importurile de energie primară. Gradul de dependenţă va depinde de descoperirea de noi resurse interne exploatabile, de gradul de integrare a surselor regenerabile de energie şi de succesul măsurilor de creştere a eficienţei energetice", se mai arată în proiect.
