Creditele acordate populaţiei sunt considerate de bănci la fel de riscante ca în 2007. Dobânzile actuale adaugă peste indicii de referinţă marje similare celor de acum trei ani.
Costul total al creditelor în euro luate de persoanele fizice era mai scăzut cu până la trei puncte procentuale în luna ianuarie a acestui an, comparativ cu cel înregistrat în urmă cu trei ani, potrivit datelor statistice publicate de Banca Naţională a României (BNR).
Dobânda anuală efectivă – DAE – la creditele de consum în moneda europeană a fost de 10%, iar la cele ipotecare, de aproape 6%.
Împrumuturile în lei sunt însă mai scumpe decât în urmă cu trei ani: costul efectiv a sărit cu peste două puncte procentuale în cazul creditelor noi pentru locuinţe, DAE ajungând la 13,7%, în timp ce la creditele de consum a avansat cu trei puncte, până la aproape 22%.
Întoarcerea în timp
Statisticile arată că, de regulă, costul efectiv al împrumuturilor a urmat evoluţia indicilor de referinţă utilizaţi de obicei de bănci când acordă credite – EURIBOR la 3 sau 6 luni pentru creditele în euro, respectiv ROBOR la 3 sau 6 luni.
Punerea în oglindă a costurilor totale percepute de bănci la creditele noi şi a valorilor indicilor de referinţă arată că marjele băncilor erau în ianuarie a.c. la niveluri similare cu cele din urmă cu trei ani. Între timp, punctele de dobândă percepute de bănci peste nivelul indicilor de referinţă a fost şi la niveluri mai scăzute.
„Până în 2008, marjele au scăzut – cererea de credite era mare, la fel şi competiţia dintre bănci. Ulterior, marjele au crescut – există ipoteza că riscurile au crescut, iar băncile şi-au pus marje mai mari“, apreciază Cătălina Molnar, senior economist la RBS Bank România. Ea consideră că, pe măsură ce băncile vor relua activitatea de creditare, şi marjele practicate de acestea ar trebui să reînceapă să scadă.
În schimb, economistul-şef al Raiffeisen Bank, Ionuţ Dumitru, afirmă că marjele practicate de bănci au scăzut şi argumentează această evoluţie arătând că veniturile încasate de bănci din dobânzi au fost mai mici în 2009 decât în 2008. „Legătura dintre dobânda la care se dau creditele noi şi dobânzile de pe piaţa monetară este foarte slabă sau aproape inexistentă“, susţine oficialul Raiffeisen, invocând excepţiile şi erorile care pot apărea când sunt comparate costurile totale ale împrumuturilor cu indicii de referinţă. Astfel, în ianuarie 2009, indicii ROBOR au fost peste DAE medie la ipotecarele acordate în moneda naţională, din cauza crizei de lei, fapt care s-ar putea interpreta că băncile au acordat finanţări ieşind în pierdere. Ceea ce nu este, bineînţeles, adevărat. În acelaşi timp, creditele acordate în luna ianuarie 2010 pot avea ca referinţă indicii de pe pieţele interbancare din lunile anterioare, în funcţie de banca de la care sunt contractate. Decalajul se explică prin faptul că băncile actualizează trimestrial sau semestrial dobânzile percepute la credite.
În schimb, creşterea dobânzilor efective medii la împrumuturile în lei este explicată de Dumitru ca efect al creşterii costurilor de finanţare şi al riscului, în timp ce cheltuielile operaţionale ale băncilor au scăzut ori s-au menţinut, iar marjele de profit s-au îngustat.
Pe de altă parte, diferenţele dintre dobânzile nominale practicate de bănci la creditele vechi şi la cele noi au devenit nesemnificative datorită unor reglementări intrate în vigoare în urmă cu aproximativ un an. În trecut, dobânzile nominale la creditele în sold erau cu câteva puncte procentuale mai mari decât cele percepute clienţilor la împrumuturile noi, pentru acestea din urmă băncile lansând periodic campanii promoţionale.
48% era ponderea creditelor în euro în totalul împrumuturilor contractate de populaţie la sfârşitul lunii ianuarie, potrivit BNR
