Cele mai mari pericole la care sunt expuse în acest an companiile din România sunt cele legate de cash-flow şi de creditarea clienţilor, apreciază consultanţii companiei Ernst & Young.

Criza financiară a stopat, anul trecut, creşterea eco-nomiei globale, care dura de aproximativ zece ani. Dar indicatorii macro ai economiei noastre încă nu au fost afectaţi în aceeaşi măsură ca în cazul statelor dezvoltate. Totuşi, criza a început să se simtă tot mai puternic şi în România, începând cu ultimul trimestru al anului trecut. „Până în acest moment, declinul economiei globale a avut un impact în trepte asupra companiilor care operează în România. În primul val, cele mai afectate au fost companiile din domeniul producţiei industriale, cum ar fi producţia şi procesarea oţelului, auto, industria chimică, dar şi acelea care operează în domeniul imobiliar“, susţine Laszlo Peter, consultant în cadrul Departamentului de Asistenţă pentru Afaceri al Ernst & Young. În cel de-al doilea val, au fost lovite companiile din industria bunurilor de folosinţă îndelungată, retailerii, furnizorii de servicii şi cei care au operaţiuni intense de import, iar cel de-al treilea val, şi cel mai recent, a lovit toate celelalte sectoare.

În opinia consultanţilor Ernst & Young, cele mai mari pericole la care sunt supuse firmele din România sunt problemele de cash-flow, riscul asumat prin creditarea clienţilor, riscul ce derivă din structura finanţării firmei şi cel legat de dificultăţile în a accesa capitalul. Este foarte important ca managementul să se asigure că firma are lichidităţi corespunzătoare, cu ajutorul cărora să absoarbă mai uşor şocurile din piaţă. „Cash-ul companiei trebuie gestionat în mod riguros, şi nivelul acestuia trebuie cunoscut în permanenţă. Companiile pot realiza acest lucru folosind un management disciplinat al cash-ului: cheltuielile sunt reduse sau amânate şi accentul este pus pe încasări“, explică Laszlo Peter, care adaugă că firmele ar trebui să facă rapoarte săptămânale, şi uneori chiar zilnice, ale încasărilor pe care trebuie să le primească în viitorul apropiat. Frecvenţa acestora este dictată de volatilitatea condiţiilor din piaţă, dar şi de expunerea pe care o are compania faţă de riscuri.

Ca o măsură suplimentară, firmele pot implementa un sistem centralizat de gestionare a lichidităţilor, pentru a avea o imagine de ansamblu a situaţiei la nivelul companiei şi pentru a facilita transferul lichidităţilor între subsidiare, în funcţie de necesităţi.

„Reducerea capitalului de lucru va generea, de asemenea, mai mult cash. Acest lucru se poare realiza prin reducerea activelor curente (în special a celor neperformante), printr-un management mai strâns al stocurilor şi printr-o rată de colectare mai bună“, spune consultantul Ernst & Young.

Important e cum ieşi din criză

Cel de-al doilea mare pericol la care sunt supuse companiile autohtone derivă din riscul de creditare a clienţilor, care afectează în mod direct cash-flow-ul firmelor. În opinia consultanţilor, clienţii trebuie împărţiţi în segmente, în funcţie de ratingul aferent riscului de credit, calculat pentru fiecare dintre aceştia. În acelaşi timp, în perioadele de criză, termenele de plată trebuie scurtate cât de mult posibil. 

„Firmele pot reduce riscul prin evitarea acordării de credite clienţilor cu risc ridicat sau celor mai puţin importanţi din punct de vedere strategic. Riscul de creditare a unui client trebuie să fie întotdeauna pus în balanţă cu potenţialul unei vânzări marginale“, susţin consultanţii. 

Un alt risc la care sunt supuse firmele autohtone este cel care provine din structura de finanţare. Iar pentru a optimiza această structură şi pentru a beneficia de oportunităţile de finanţare disponibile, companiile trebuie să îşi cunoască în fiecare moment gradul de îndatorare şi să îl ţină sub observaţie şi pe cel al clienţilor. „Identificarea unor modalităţi de a întări bilanţul, reducând creditele şi alte datorii, va avea ca rezultat o diminuare a riscului financiar şi o îmbunătăţire a percepţiei pe care o au creditorii despre abilitatea companiei de a-şi plăti datoriile“, consideră Laszlo Peter.

De această structură financiară a companiei depind în mare parte şi opţiunile pe care managementul şi acţionarii le au pentru a atrage noi resurse în firmă. Iar în contextul economic global, tăierea accesului la capital a devenit unul dintre riscurile majore care pot avea un impact asupra afacerilor autohtone.

Un lucru este cert: având în vedere faptul că actuala criză financiară a început să producă efecte în toate domeniile economiei autohtone, modul în care managementul firmelor va şti să gestioneze aceste riscuri va face diferenţa în poziţia pe care firmele o vor avea pe piaţă atunci când criza se va termina.

Provocările vremii

Ameninţări globale

1. REPUTAŢIA. Consultanţii Ernst & Young consideră că unul dintre riscurile cu care se vor confrunta firmele în acest an este ca reputaţia acestora şi chiar a unor întregi industrii să fie ameninţată. Firmele din domeniul petrolului şi gazelor pot intra în conflicte legate de preţurile prea mari şi de poluarea mediului, iar opinia publică îşi pierde încrederea în industria financiar-bancară, ca urmare a crizei şi a fraudelor.

2. MANAGEMENTUL TALENTELOR. Va fi un risc major la care vor fi supuse companiile în acest an, pentru că păstrarea celor mai performanţi angajaţi devine o provocare, în condiţiile în care salariile scad şi bonusurile dispar.

3. FUZIUNILE ŞI ACHIZIŢIILE. Înrăutăţirea condiţiilor de creditare a încetinit ritmul achiziţiilor şi fuziunilor, dar alianţele şi parteneriatele rămân foarte importante pentru strategiile de afaceri ale firmelor.

4. ACCENTUAREA RECESIUNII. Agravarea problemelor din domeniul financiar şi scăderea continuă a preţurilor din sectorul imobiliar pot conduce la o recesiune globală, care va avea un efect puternic asupra economiilor emergente.

5. REGLEMENTAREA. Intervenţia statului în economie într-o măsură tot mai mare, prin reglementarea unor industrii întregi, poate afecta firmele la nivel global.

Domenii ameninţate

1. Industria bancară. Cel mai mare risc cu care se va confrunta acest domeniu în 2009 este legat de impactul asupra reputaţiei. Alte pericole majore care ar putea afecta băncile sunt cele ce derivă din şocurile financiare globale, riscul de intervenţie a statului, prin impunerea de noi legi şi reglementări. Un alt risc este acela ca măsurile de control intern să nu funcţioneze în mod corespunzător şi să apară noi fraude de proporţii.

2. Industria auto. Cele mai mari riscuri la care va fi supusă această industrie la nivel global în 2009 sunt legate de criza creditelor, de lichiditate şi de controlul costurilor. Un alt pericol major este posibilitatea ca majoritatea clienţilor să îşi schimbe preferinţele, în mod dramatic, într-un interval foarte scurt de timp. Acest lucru s-a întâmplat deja în cazul producătorilor americani, care erau în mare măsură axaţi pe producţia de SUV-uri.

3. Industria bunurilor de larg consum va înfrunta riscuri majore în 2009. Consumatorii îşi pot schimba în mod dramatic preferinţele şi există posibilitatea să apară presiuni pentru scăderea preţurilor, în timp ce materiile prime se pot scumpi. Preocupările tot mai multor consumatori pentru protecţia mediului şi apariţia unor reglementări stricte cu privire la mediu pot reprezenta un pericol pentru situaţia financiară a multor companii.

4. Imobiliare. Cel mai mare risc pentru acest domeniu este ca impactul crizei creditului să continue. Un alt pericol este volatilitatea foarte ridicată a indicatorilor macroeconomici, dar şi a preţurilor.

5. Petrol şi gaze. Cel mai mare risc pentru această industrie derivă din pericolul ca accesul la resurse să fie restricţionat pe motive politice. Alte riscuri identificate de consultanţi se referă la posibilitatea apariţiei unor incertitudini în ceea ce priveşte reglementarea acestui domeniu.