Miopia este o afecţiune a vederii, dar referindu-ne la „vederea“ în afaceri, miopia înseamnă să nu „vezi“ interesul afacerii aflat „la distanţă“. „Distanţa“ se poate „măsura“ tridimensional. Dimensiunea temporală este una în raport cu care noi, românii, suntem mai miopi ca alţii datorită unei caracteristici a culturii noastre naţionale: orientarea pe termen scurt. Şi alţii sunt miopi din perspectivă temporală, dacă ar fi să ne gândim doar la focarul care a declanşat actuala criză economică: industria serviciilor financiare din America, unde goana după profituri mari şi obţinute repede a declanşat o criză financiară care s-a răspândit cu repeziciune în toate industriile şi în toată lumea. Dar faptul că şi alţii greşesc nu ne este de mare utilitate, decât în măsura în care ne ajută să nu greşim la fel. Tindem să minimalizăm importanţa unor oportunităţi sau riscuri situate departe în viitor, chiar dacă au consecinţe potenţial semnificative, şi să dăm prioritate unor condiţii situate în proximitatea temporală, adoptând atitudinea „om trăi şi om vedea!“. Dimensiunea spaţială a „vederii“ omului de afaceri este esenţială într-o lume globalizată, în care evenimentele se propagă rapid dintr-o zonă în alta. Semnele, cel puţin în retrospectivă, indicau că valul pornise încă din 2007. Faptul că autorităţile noastre publice n-au dat semne de nelinişte faţă de valul care se apropia poate fi pus pe lipsa acelei „acuităţi vizuale“ pe care-o poate aduce doar interesul privat. Dar nici lumea afacerilor private din România nu trimitea, pe vremea aceea, semnale de alarmă, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la cauzele miopiei spaţiale a întreprinzătorilor şi managerilor români. Să fie lipsa obişnuinţei de a urmări cu aviditate ce se întâmplă în lume, să fie lipsa capacităţii de a înţelege, sau naivitatea că la noi e altfel? Ori una, ori alta, trădează serioase carenţe de competenţe manageriale. Dimensiunea societală a „miopiei“ este neînţelegerea faptului că firmele depind de relaţiile cu întreaga societate. A depune diligenţe pentru a-ţi servi bine clienţii şi a-i mulţumi pe acţionari înseamnă „miopie“ societală. A identifica evoluţiile sociale, a adopta un comportament etic în afaceri, a avea în vedere nu doar clienţii şi acţionarii, ci şi alte părţi interesate care ridică „pretenţii“ de natură socială şi protecţie a mediului înseamnă viziune, înseamnă creşterea şanselor de profit pe termen lung, înseamnă sustenabilitatea afacerii.
Prof. Dan Cândea, Director, Centrul de Eco-Management, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
