Când citiţi acest articol, ştiţi deja că potul de 10,5 milioane de euro de la „6 din 49“ a fost câştigat de un jucător din Călăraşi. Din alt punct de vedere, e mai interesant de văzut cât de mare este industria jocurilor de noroc din România. Pretutindeni - şi în ultimii ani şi la noi - jocurile de noroc sunt o afacere consistentă. Cifra de afaceri cumulată a tuturor companiilor care activează în România şi sunt licenţiate să organizeze jocuri de noro
Când citiţi acest articol, ştiţi deja că potul de 10,5 milioane de euro de la „6 din 49“ a fost câştigat de un jucător din Călăraşi. Din alt punct de vedere, e mai interesant de văzut cât de mare este industria jocurilor de noroc din România.
Pretutindeni – şi în ultimii ani şi la noi – jocurile de noroc sunt o afacere consistentă. Cifra de afaceri cumulată a tuturor companiilor care activează în România şi sunt licenţiate să organizeze jocuri de noroc a fost, anul trecut, de aproape 1,6 miliarde de lei noi, echivalentul a peste 452 de milioane de euro, la cursul mediu din 2006. Suma este de fapt mai mare, căci românii pot juca şi pe internet – de la poker şi blackjack până la pariuri sportive, pe portaluri specializate în online gaming de tipul Gamebookers.com.
În România, trei genuri de companii au dreptul de a organiza jocuri de noroc: cazinourile, casele de pariuri (în general, sportive) şi sălile de bingo, la care se adaugă, fireşte, cel mai mare jucător de pe piaţă, Loteria Română, ce deţine monopolul asupra jocurilor de tip loto.
Din cifra de afaceri totală a tuturor acestora, e clar că proporţia cea mai consistentă îi aparţine Loteriei Române, care, cu cele circa 268,5 milioane de euro cât a raportat către Ministerul Finanţelor Publice, are, de departe, cea mai mare cotă de piaţă – cum de altfel are şi cel mai substanţial profit, de peste 34,8 milioane de euro. În ordinea cifrelor totale de afaceri, urmează cazinourile, cu un total de 91,4 milioane de euro, casele de pariuri (71,4 milioane) şi sălile de bingo (21 de milioane).
Merită totuşi menţionat un amănunt important: cele mai mari case de pariuri au cifre de afaceri semnificativ mai ridicate decât cazinourile de top, marja de profit fiind în schimb mult mai mică. De exemplu, Astra Bettings, cel mai mare jucător de pe piaţa pariurilor din România, a raportat pentru 2006 o cifră de afaceri de peste 43 de milioane de euro, faţă de aproape 7,6 milioane cât a înregistrat Grand Casino, din incinta hotelului J.W. Marriott din Bucureşti. În schimb, când vine vorba de profituri, lucrurile stau exact invers: raportat la cifra de afaceri, Grand Casino a avut un profit de 1,4 milioane euro (18,4%), în vreme ce Astra Bettings a avut un profit de numai 523.000 de euro (1,21%). Explicaţia ţine, pe de o parte, de numărul mult mai mare de jucători care fac pariuri sportive (chiar dacă sumele angajate sunt mai mici) şi, pe de alta, de faptul că şansele de câştig sunt mai mari decât cele de la ruletă, de pildă. La casele de pariuri „se rulează sume mai mari, dar rămân puţini bani“, spune Carmen Olaru, oficialul de marketing al casei Wettpunkt, una dintre companiile cele mai cunoscute din domeniu.
În general, în ceea ce priveşte pariurile şi jocurile Loteriei, jucătorii sunt în marea lor majoritate români. Previzibil, se pariază foarte mult pe meciuri de fotbal – în proporţie de peste 80%, spune Olaru -, iar variaţiile sezoniere depind aproape exclusiv de calendarul competiţional fotbalistic, mai ales de campionatul intern. Se pariază uneori şi destul de mult; „acum doi-trei ani, îmi amintesc că s-au pariat la un moment dat şi sume de peste 1.000 de euro“, afirmă Carmen Olaru.
Se pariază mult, se câştigă puţin
În ceea ce priveşte cazinourile, interesant este că există o diferenţă netă între cele aflate în incinta hotelurilor (cele de cinci stele, precum Athenée Palace, Marriott sau Howard Johnson) şi cele situate în alte locuri: clientela. „Suntem cu siguranţă pe un trend crescător, declară Andrei Frimescu, directorul de marketing al Casino Palace, şi privim către piaţa locală. Faţă de anul 2002, se poate spune că ponderea jucătorilor români s-a dublat. Aceştia reprezintă în prezent cam 60% dintre vizitatorii noştri. Dar şi din restul de 40 de procente o proporţie importantă aparţine străinilor rezidenţi în România.“ Pe de altă parte, Alper Elmali, directorul general al Grand Casino, afirmă că majoritatea zdrobitoare a jucătorilor sunt străini, turişti sau oameni de afaceri. Chiar dacă creşterea anuală a numărului de jucători este estimată de Elmali la circa 25%-30%, tot el recunoaşte că localizarea cazinoului în clădirea hotelului Marriott „afectează mult“ numărul intrărilor de jucători, care depinde de sezon (se joacă mai mult din toamnă până în primăvară) şi de zi (se joacă mai mult în weekenduri). Pe scurt, în România se joacă mult şi pe bani mulţi; românii au prins şi ei gustul distracţiei şi al riscului.
