Raportate la zilele pe care Mircea Tudor, proprietarul MB Telecom, le petrece în ultima vreme peste graniţe, s-ar putea concluziona că afacerile sale ar avea puţine legături cu România. Un raţionament posibil, dar incorect. Însă exerciţiul, să-i spunem de logică, de mai sus nu este întru totul gratuit. „Suntem într-o campanie internaţională foarte agresivă“, explică Tudor. „Avem dialog cu 50 de ţări, printre care Maroc, Arabia Saudită, Franţa“, completează el.
Primul român care a câștigat marele premiu la Geneva vrea să transforme Roboscan într-un brand internaţional – „Este cea mai mare dorinţă a mea“, mărturiseşte Mircea Tudor, care mai degrabă vede în sine „un cercetător“ îndrăgostit de inventică decât un om de afaceri de succes în domeniul securităţii transfrontaliere. Are şi un plan de atac: odată funcţională, noua invenţie din laboratoarele MBT va produce un al doilea val în producţia de scanere la nivel global. „Am brevetat primul şi singurul scanner de avioane din lume“, dezvăluie inventatorul, în premieră pentru Capital. Roboscan 3M Air, un sistem ce permite radiografia cu raze X a aeronavelor, este cea mai sigură şi, aparent, cea mai simplă soluţie de a detecta mărfuri ilegale sau substanţe explozibile. „De patru ani dezvoltăm proiectul şi, până acum, am investit 4 milioane de euro. Prototipul va fi terminat în februarie 2013“, dă câteva detalii Tudor.
În paralel, a dus Roboscan exact acolo unde e piaţa, adică la saloanele de specialitate din Occident. A primit review-uri favorabile şi, încet-încet, în jurul brandului românesc a început să se facă zgomot. La două zile după interviul cu Capital, Mircea Tudor a plecat în Israel. Scopul deplasării? „Unu: am fost solicitaţi să dăm o soluţie de securizare pentru scanarea containerelor în portul Haifa. Şi doi: cu un alt partener israelian discut un proiect pentru guvernul Argentinei, care e interesat de scanerul pentru avioane“, răspunde inventatorul pe un ton optimist. Un potenţial client ar fi şi administraţia portului Le Havre, care s-a arătat interesată de Roboscan, ajuns deja la a treia generaţie.
De ce nu cumpăra francezii scanere direct de la giganţi mondiali, precum Rapiscan (US-UK), Foster & Freeman (UK), Smiths Detection (UK) sau Nuc Tech China, care rulează, anual, afaceri de miliarde de euro?  „Scanerele noastre pot să scaneze 200 de containere pe oră, pe când cel mai apropiat concurent ajunge undeva la 85. Plus că, fiind mai mici şi mai felxibili, ­ne-am întins în stânga-dreapta şi am făcut sisteme integrate de securizare a frontierei“, argumentează Tudor. Şi tocmai pentru că poate să ofere soluţii de scanare, integrate într-un sistem de management al frontierei, MBT are „prima şansă“ şi pentru câştigarea unui proiect de 60 de milioane de euro, finanţat de Sultanatul Oman. Nu uită însă să mai facă o completare – „de regulă, circa 5% din dialoguri se şi concretizează într-un contract“. „Dacă semnăm contractul cu Oman, în 2013 am putea avea o cifră de afaceri de patru ori mai mare decât acum, de peste 50 de milioane de euro“, calculează Tudor. Oricum ar fi, cuvântul-cheie va fi „scanerul de avioane“.

Structură „echilibrată“ de venituri
Să fi ajuns oare piaţa locală la saturaţie? „Nicidecum“, răspunde scurt omul de afaceri, „suntem la jumătate. România are nevoie de vreo 25 de scanere pentru a-şi acoperi necesarul. Avem în gestiune aproximativ 1.870 km de frontieră terestră europeană. Foarte mult …“. Pentru comparaţie, Ungaria are grijă de puţin peste 40 km. În ţară, funcţionează deja 12 Roboscan, MBT încasând între 1 și 1,7 mil. euro pentru fiecare aparat vândut. 
Începutul crizei (toamna lui 2008 în România) nu i-a dat lui Tudor emoţii, a avut noroc. Desigur, vorbim de acel noroc care îi favorizează pe cei pregătiţi. În condiţiile în care majoritatea companiilor tăiau din costuri, MB Telecom a continuat să investească şi să facă angajări. Mai exact, „suntem 130. În ultimii trei ani am crescut cu 30% personalul“. Tudor admite că cifra de afaceri e „într-un uşor regres“ anul acesta faţă de 2011, dar „desfăşurăm o activitate cu ciclu lung de revenire. Investesc azi şi banii îmi vin înapoi, undeva, într-un orizont de trei-patru ani“.  Pe de altă parte, cu un parc semnificativ de echipamente plasate în piaţă, Mircea Tudor are un business construit şi în jurul serviciilor de mentenanţă, care generează circa 10% din venituri.

Poveste de business
Fără îndoială,  Mircea Tudor a dat lovitura cu Roboscan, de pe urma căruia a adunat o avere care-l plasează în categoria de milionari ai României. Totul a plecat de la o emisiune de radio pe tema securizării transfrontaliere. Antreprenor prin vocație, Mircea Tudor a găsit aici o oportunitate. „E o utopie, nu aveţi nicio şansă cu un astfel de proiect!“, rememorează Tudor răspunsul pe care i l-au dat americanii de la Rapiscan, când le-a propus să participe împreună la licitaţia pentru securizarea frontierei de nord-est a țării, organizată în 2001 de Banca Mondială. Până la urmă, „mi-au dat 11 pagini de documentaţie tehnică (…) am câştigat licitaţia, comanda a fost suplimentată cu încă o unitate, a treia“, rezumă Tudor cum a făcut primul milion de dolari. A apărut însă o problemă: „Angajaţii din vamă au refuzat să lucreze pe scanere pe motiv că sunt supuşi unor radiaţii ionizante profesionale. Au făcut grevă şi au cerut salariu dublu şi doar patru ore de muncă“, povesteşte Tudor. Supusă la presiuni, conducerea vămii a cerut o soluţie de manevrare de la distanţă a scanerelor.

„Aşa a apărut Roboscan (…) L-am făcut singuri, fără niciun ajutor. N-am reuşit să convingem pe nimeni că suntem suficient de serioşi şi că merităm să fim susţinuţi“, se confesează Tudor, cu un zâmbet ușor ironic în colțul gurii. „Am cerut constant sprijinul statului, am trimis zeci de scrisori. Paradoxal, nu ne puteam califica la nicio formă de finanţare“. MBT a investit 6 milioane de euro în prima generaţie de Roboscan – „(…) am fost foarte eficienţi şi din entuziasm“. Pentru comparaţie, Rapiscan investeşte circa 20 de milioane de dolari în proiectarea unei generaţii noi de scanere.
A venit, în 2009, trofeul de la Geneva şi odată cu el şi confirmarea invenţiei la nivel internaţional – „(…) dacă nu te confirmă nimeni, eşti nimeni“.

În lumea îngerilor (de business)
Acum, la 55 de ani – dintre care 20 petrecuţi în business -, inginerul simte nevoia de a împărtăşi din lucrurile pe care le-a învăţat. Cum altfel se explică faptul că, tocmai în criză, când s-ar fi putut crede că cei dispuşi, în principiu, să-şi pună la bătaie banii în start-up-uri iniţiate de necunoscuţi, vor fi mai prudenţi decât de obicei, Tudor a acceptat participarea la „Arena leilor“, primul business reality show difuzat în România de TVR. Ideea de substanţă din spatele participării e una singură: educaţia antreprenorială. „Din păcate, ducem lipsă de cultură antreprenorială. E unul dintre cele mai mari goluri pe care le avem ca societate economică“, consideră el. Dar câte dintre businessurile finantaţe sub lumina reflectoarelor s-au materializat în afara platoului de filmare? „Cam 70%“, spune Tudor, care s-a implicat în patru proiecte – o pensiune în munţii Apuseni (Arieşeni), o fabrică de imprimerie mase plastice (Bacău), o păstrăvărie (Doftana) şi o fabrică de ciocolată (Baia Sprie).
Mircea Tudor face încă o mărturisire: a început deja să se pregătească pentru retragerea din MBT – însă asta nu se va întâmpla, probabil, decât după 2017. „Sper să ajung să fiu doar o prezenţă simbolică în activitatea firmei (…) am alte provocări“, spune el. La ce se referă? În 2014, Mircea Tudor vrea ca 90% din clubul ecvestru pe care îl construieşte la Săftica „să fie funcţional. Va fi un spaţiu multicultural, în care o familie lărgită – bunici, părinţi, copiii – să poată intra dimineaţa, şi până seara niciuna din cele trei generaţii să nu se plictisească“; lucrările încep la anul, în primăvară.
În urma unei investiții de 4. mil. euro, terenul de 36.000 mp va găzdui un club de călărie, restaurante, bibliotecă, spaţii interculturale, dar şi un muzeu de maşini de epocă. (Mircea Tudor deţine o colecţie de 15 maşini vechi, în valoare de peste un milion de  euro; printre ele şi un Rambler din 1913).
Şi mai există o posibilitate: nici la scenariul semnării unui parteneriat strategic Mircea Tudor nu a renunţat defintiv. Epilogul rămâne deschis.

Nu am avut bani dintotdeauna. Au fost perioade când căutam mărunţiş prin toate buzunarele hainelor pentru o pâine. Şi eram manager de firmă.
Mircea Tudor, MB Telecom

13 mil. Cifra de afaceri, în euro, a MBT, estimată pentru 2012. Roboscan are o contribuţie „majoră, de 70%-75%. Restul vine din mentenanţă şi integrare de proiecte

Furtuna dinaintea… liniştii

Așa cum în istorie sunt puțini ani fără nici un război, în cariera de antreprenor a lui Mircea Tudor (55 de ani) găsești destule intervale de criză – cât de mică.

PRIMA INVENŢIE Când era mic, Mircea Tudor visa să devină un „mare geolog“.  Văzându-l pasionat de electronică, profesoara de geografie din şcoala generală i-a recomandat să ajungă un „mare inventator“. Prima invenţie „serioasă“, după cum se exprimă Tudor, a fost un căţel electronic. Avea 13 ani.

PRIMUL JOB Inginer electronist de profesie, primul loc de muncă a fost la Centrala de Construcţii Căi Ferate (CCCF), unde gestiona activitatea de service pentru echipamentele speciale de construcţii. Toate utilajele erau angrenate în lucrări importante. „La metrou, de exemplu, Ceauşescu venea zilnic în inspecţie“. Cum era o presiune continuă ca utilajele „să fie reparate peste noapte“, Tudor a înfiinţat acolo un departament de service, pe care l-a şi condus timp de 13 ani, până în 1991.

ÎNCEPUTURILE După Revoluţie, ­„mi-am vândut casa în care stăteam ca să cumpăr una mai mică şi să pot să disponibilizez nişte bani cu care să intru în afaceri“, mărturiseşte el. A avut de-a face şi cu politica; director de campanie la fostul Partid Democrat Agrar (PDAR), Tudor a reuşit să obţină circa 20% din voturi la alegerile parlamentare din 1992. Dar interesul pentru politică, „mi-a trecut repede (…) deşi, pe-atunci, politica nu era atât de coruptă şi murdară ca azi, am simţit că nu e pentru mine“, spune el. În paralel, înfiinţează – împreună cu câţiva prieteni – două ziare, unul de publicitate (Telefax), şi unul de economie (Lumea afacerilor). „Între ‘92 și 94, am fost «one-person company», făceam de toate“, mărturiseşte Tudor.

CRIZELE În 1994, renunţă la media şi în­fiinţează MB Telecom. Anul următor, începe să investească în cercetare, pe cont propriu, fără vreun ajutor de la stat.
Primul proiect: „Uriaş pentru vremea aia şi pentru dimensiunea firmei“ – a fost pentru Dacia Nova. E vorba de un sistem de aprindere electronică: acesta „se regla automat după calitatea benzinei (…) o sofisticărie pentru România“, povesteşte Tudor. Investise în producţia a 35.000 de unități, când  s-a trezit că Dacia reziliază contractul.
Consecinţa: „Am fost pus pe butuci. Am pierdut 180 mililoane lei vechi…“ S-a orientat către sisteme de securitate mici, pentru case și mașini, dar nici nu şi-a revenit bine că a intrat într-o altă criză. În ’97, leul se prăbușise literalmente, întregul mediu de afaceri intrase în stare de șoc, țara era pe punctul de a intra în incapacitate de plată. „Începusem să recuperăm pierderile cu ajutorul importurilor, dar ne-a confiscat Stolojan valuta şi iar am intrat în groapă“, îşi aminteşte inventatorul.