Societatea MICA a luat fiinţă în anul 1920, iar, până la naţionalizarea din 1948, va fi cel mai mare producător de aur din România şi, în acelaşi timp, “cea mai importantă societate minieră implicată în extracţia metalelor preţioase din partea centrală şi de sud-est a Europei.”
“Întregul capital plasat de societatea MICA era românesc, iar beneficiul a rămas în ţară” se precizează în lucrarea “Societatea Mica. Năzuinţe şi înfăptuiri sociale 1920-1939”, citată de arhivaromaneasca.wordpress.com
Primul preşedinte al consiliului său de administraţie a fost generalul Alexandru Averescu, ales în anii 1920, respectiv 1922-1924. În perioada 1928-1938 aceasta a avut doar calitatea de membru în Consiliul de administraţie al Societăţii.
Octavian Goga devine membru al Consiliului de administraţie, pentru un mandat de 1 an, în 1924.
El va fi reales în 1928 şi, cu o perioadă scurtă de autosuspendare, de la sfârşitul lui 1937 şi până în februarie 1938, va păstra această calitate până la moarte.
În anul 1933, Octavian Goga a fost ales preşedinte al Consiliului de administraţie şi rămâne, cu precizarea de mai sus, până la 7 mai 1938, data decesului său.
Octavian Goga a deţinut 2960 de acţiuni, reprezentând 0,59% din capitalul social al Societăţii “Mica”.
Goga, „ca Preşedinte al Consiliului de Administrație al Societăţii “Mica”, onorând chemarea sa de patriot “născut cu pumnii strânşi”, de ctitor de cultură, a rămas în analele acestei societăţi ca adept al analizei lucide, exhaustive, un spirit pătrunzător “in medias res”, un apropiat funciar de lumea satului, pe care o revedea acum în altă ipostază, cântând comorile, aurul subpământean şi o sprijinea cu convingerea unui act de dreaptă decizie”.
Societatea “Mica” a jucat un rol decisiv în dezvoltarea economico-socială a celor 44 de sate aşezate în jurul întreprinderilor sale miniere din zona Brad.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric