Presa economică a propus tot timpul soluţii şi alternative. A fost mai mereu cu un pas înaintea oficialilor, oferindu-le sugestii şi posibile soluţii la probleme. Eu ţin cu Guvernul Boc! Spun asta clar şi răspicat, ca să se ştie. Poate aşa încetează valurile de mustrări portocalii ale celor ce cred că îl critic prea aspru pe conducătorul iubit. Precizez că din 1989 încoace nu mai cred în conceptul conducătorului iubit. Nu credeam nici înainte, dar asta nu are importanţă
Presa economică a propus tot timpul soluţii şi alternative. A fost mai mereu cu un pas înaintea oficialilor, oferindu-le sugestii şi posibile soluţii la probleme.
Eu ţin cu Guvernul Boc! Spun asta clar şi răspicat, ca să se ştie. Poate aşa încetează valurile de mustrări portocalii ale celor ce cred că îl critic prea aspru pe conducătorul iubit. Precizez că din 1989 încoace nu mai cred în conceptul conducătorului iubit. Nu credeam nici înainte, dar asta nu are importanţă acum. Contează că sunt un om de dreapta şi că am considerat valorile revistei Capital înrudite cu ale mele încă de prin ’93, când lucram infografii pentru prima pagină a acestei reviste. L-am criticat des pe premierul Boc şi doresc să o fac în continuare. Cred că asta e menirea oricărui jurnalist serios: să aibă o privire critică asupra puternicilor societăţii. Nu doar a politicienilor, ci şi a granzilor din economie. Face bine la democraţie, şi prin asta face bine libertăţii şi nivelului de trai al tuturor cetăţenilor. Am primit des observaţii cum că jurnaliştii de economic (inclusiv sussemnatul) nu fac decât să critice fără a propune alternative. Asta nu este chiar adevărat. Presa economică a propus tot timpul soluţii şi alternative. A fost mai mereu cu un pas înaintea oficialilor, oferindu-le sugestii şi posibile soluţii la probleme. Poate nu ne-am arătat recunoscători pentru eforturile pe care oficialii le fac pentru ieşirea din criză. Nu i-am bătut pe umăr şi nici nu le-am mulţumit de câte ori ar fi meritat. Dar în politică este un pic ca-n fotbal. Contează rezultatul de pe tabelă. Dacă baţi, eşti un geniu şi răsfăţatul mulţimii. Dacă iei bătaie, rar găseşti pe câte unul care să fie îngăduitor şi să nu dea cu „huo“ la viitoarele alegeri.
Îmi place să cred că domnul Boc este un om cinstit şi muncitor. Sunt sigur că e capabil să fie un bun manager. Cred în buna-credinţă şi în bunul-simţ pe care mi s-a părut că le are actualul premier. Dar este asta îndeajuns ca să ieşim din criză? Sunt împotriva intervenţionismului de stat în economie. Într-o ţară coruptă şi ascultătoare la comenzi politice, orice ajutor de la stat este suspect de favoritism către propriul grup de interese. Dar, în situaţia în care se află economia românească, putem ajunge din nou la creştere economică fără un minimum de ajutor din partea statului? Nu am răspunsuri la toate întrebările şi sunt convins că nimeni nu le are. Nici măcar primul-ministru. Dar soluţiile nu vor veni doar reciclând la nesfârşit propriile idei sau pe cele ale apropiaţilor. Gândirea este aidoma unui proces economic. Presupune niste ieşiri – ideile şi planurile, un proces – activitatea cerebrală, dar şi nişte intrări. În cazul nostru, ideile şi cugetările altora.
Aşa că îi doresc domnului Boc să fie îndeajuns de permeabil la sugestiile din presă şi un pic mai transparent în ceea ce priveşte problemele Domniei Sale. Sunt convins că se vor găsi mulţi oameni care să-l ajute dacă vor avea ocazia. Poate în felul ăsta voi reuşi şi eu să pierd pariul cu Ionuţ Popescu şi să-i ofer o şampanie de lux cu ocazia ieşirii din recesiune.