La aproape un an şi jumătate de când credeau că o să intre în Europa cu drepturi depline, românii încă aşteaptă să le fie recunoscute calificările profesionale în o treime din statele UE. Motivul: teama acestora ca imigranţii să nu le ia locurile de muncă propriilor cetăţeni.
Puţine meserii intră sub umbrela Directivei 100/2006/CE, care prevede recunoaşterea automată de către toate statele membre a diplomelor şi calificărilor profesionale: aproape toate specializările medicale şi cea de arhitect. Pentru toate celelalte meserii, decizia de a recunoaşte sau nu documentele candidaţilor dintr-un alt stat membru UE rămâne la latitudinea fiecărei ţări gazdă.
Cu toate acestea, faptul că o treime dintre ţările Uniunii Europene refuză în continuare să implementeze această lege în cazul României şi al Bulgariei este un semnal negativ pentru cele două state, cu atât mai mult cu cât nu sunt cunoscute alte cazuri de ţări membre cărora să li se fi încălcat acest drept. „Există o reţinere în ceea ce ne priveşte“, spune europarlamentarul Monica Iacob-Ridzi, motivând că în cele opt state „există teama că românii şi bulgarii vor accepta să lucreze pe salarii mult mai mici decât cele practicate la ei, dar şi că ar creşte numărul celor care ar vrea să-şi continue studiile în ţara lor“. În plus, spune ea, amânarea implementării Directivei poate avea drept cauză şi faptul că, în asemenea cazuri „sancţiunile pe care le riscă nu sunt de ordin economic“. De altfel, după ce, anul trecut, Comisia Europeană a înaintat în repetate rânduri avertismente celor opt state, a decis, în urmă cu două săptămâni, să le cheme în faţa Curţii Europene de Justiţie.
De remarcat că niciuna dintre instituţiile abilitate din cele opt state (Austria, Spania, Franţa, Cipru, Luxemburg, Irlanda, Belgia şi Grecia) nu a răspuns solicitării Capital de a motiva reticenţa în a recunoaşte diplomele.
Cum îi afectează pe români această situaţie? „În acest caz, se aplică regulile privind sistemul general de recunoaştere, care presupun efectuarea unui stagiu de adaptare de minimum trei ani sau susţinerea anumitor examene de diferenţă“, spune Sanda Bădulescu, directoarea Centrului Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor. Aşadar, repercusiunile sunt resimţite, în primul rând, de cei care voiau să lucreze într-unul dintre cele opt state, dar şi de companiile locale, care, după cum spune Monica Iacob-Ridzi, nu mai pot atrage fonduri europene pentru perfecţionarea angajaţilor într-una din aceste ţări.
Dintr-o perspectivă opusă, a României, aroganţa celor opt state ar trebui să fie de bun augur: numai în ultimul an, aproape 10.000 de medici şi-au depus la Ministerul Sănătăţii cereri pentru eliberarea actelor de echivalare pentru angajarea într-un spital din UE. Aceasta, în condiţiile în care, încă de acum un an, ministrul Eugen Nicolăescu declara că „orice medic care pleacă din ţară este un motiv de îngrijorare“, întrucât „avem deja criză de asistenţi şi de medici pe foarte multe specialităţi“.
Deficit
3.000 de medici străini ar trebui angajaţi anual în Franţa pentru a face faţă lipsei actuale de forţă de muncă din domeniul sanitar din Hexagon, potrivit datelor Oxfam
