Interesul străinilor pentru locurile de muncă din România a crescut semnificativ în ultima vreme. Până la sfârşitul anului 2006, au fost emise aproximativ 11.000 de permise de muncă, cu 125% mai multe decât în 2002.
Oficialităţile române sunt optimiste: venirea străinilor nu trebuie să ne îngrijoreze în viitor. În culise se fac tot felul de calcule, legate de scăderile demografice şi de faptul că va trebui să importăm forţă de muncă. Interesul din ce în ce mai mare pentru piaţa românească este resimţit cu precădere în ultimii doi-trei ani. Creşterea numărului de solicitări pentru permise de muncă a obligat Guvernul să introducă, începând cu anul 2004, contingentări anuale. Temerea nu era cauzată de venirea cetăţenilor din ţările membre ale UE, ci mai ales a străinilor din zona asiatică.
Pe de altă parte, afluxul de solicitări de permise de muncă nu poate fi pus exclusiv pe seama străinilor aflaţi în căutarea unui job în România. El trebuie corelat şi cu volumul în creştere al investiţiilor străine pe piaţa locală. Datele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului indică faptul că în România au fost înmatriculate, începând cu anul 1991, aproape 131.000 de societăţi comerciale cu participare străină la capital. Numai în 2006, numărul firmelor cu acţionari străini s-a majorat cu circa 10%. De la 1 ianuarie 2007, cetăţenii din UE şi familiile lor nu mai au nevoie de permise de muncă.
Mulţi dintre cei veniţi la muncă în România nu au studii superioare, relevă datele oficiale. Până în 2002, în condiţiile unei legislaţii mai permisive, numeroşi cetăţeni străini fără calificare au reuşit să obţină permise de muncă. Acestora suntem obligaţi, potrivit principiului dreptului câştigat, să le prelungim permisele. Cert este că aderarea la Uniunea Europeană a relansat interesul forţei de muncă străine pentru România. Dacă obţin dreptul de rezidenţă într-o ţară membră a UE, muncitorii străini provenind din afara spaţiului comunitar vor putea pleca mult mai uşor de aici în alte state europene, indiferent de scopul urmărit.
Cei mai mulţi lucrători care au optat pentru piaţa din România sunt originari din Turcia (29%) şi China (19%). Pe locul al treilea se clasează cetăţenii din Republica Moldova, dar se anticipează o creştere a numărului acestora începând cu anul în curs. Potrivit serviciului de acordare a cetăţeniei din cadrul Ministerului Justiţiei, numărul cererilor de redobândire, sau acordare a cetăţeniei române, depuse de moldoveni în anul 2006 a fost de aproape 3.000, din care doar un sfert au fost aprobate. Cetăţenii moldoveni deţineau peste 20% din totalul permiselor active. O creştere spectaculoasă a fost înregistrată şi în rândul cetăţenilor veniţi din Ungaria, cu scopul de a munci. Numărul acestora s-a majorat, numai în primul semestru al anului trecut, cu 180% comparativ cu 2005. În creştere a fost şi numărul cetăţenilor germani – cu 170% faţă de anul 2005. Şi numărul britanicilor a sporit cu peste 50%. În schimb, s-a constatat lipsa de interes a cetăţenilor din Malta, Luxemburg, Estonia şi Irlanda de a intra pe piaţa muncii din România. Din totalul permiselor active de muncă înregistrate la sfârşitul anului trecut (aproximativ 7.200), doar un sfert au fost eliberate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, în condiţiile în care numărul efectiv s-a dublat faţă de 2005.
Străinii preferă să muncească în producţie şi servicii
Teoretic, după cum declară Daniela Nicoleta Andreescu, secretar de stat în Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, şeful Departamentului pentru Muncă în Străinătate, cetăţenii străini care solicită viză de lungă şedere pentru angajare în muncă pot fi încadraţi doar dacă locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de români. Practic, situaţia este cu totul alta. Analiza posturilor în care sunt angajaţi străinii arată că ei nu se regăsesc în domenii deficitare pe piaţa muncii – textile, vânzări, pază şi protecţie, construcţia şi întreţinerea de drumuri, şosele şi poduri, demolări, zidărie, dulgherie etc. Pentru unele oferte de muncă ale angajatorilor străini, directorul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă, Aurel Teodorescu, spune că nu are solicitanţi în baza de date, şi recrutarea acestora se face cu mare greutate. Calificările personalului străin venit să lucreze în România nu coincid cu solicitările pe meserii făcute de angajatorii străini din România. Studiul de impact realizat de Departamentul pentru Muncă în Străinătate, Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă şi Catedra de Ştiinţe Politice a Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Oradea explică situaţia: străinii din Uniunea Europeană care lucrează în România ocupă, în general, funcţii de conducere sau posturi-cheie în structura organizaţiilor comerciale din România.
Domeniile de muncă preferate de străini în anul 2006 au fost producţia şi serviciile. S-a înregistrat o uşoară tendinţă de creştere şi a celor orientaţi către comerţ, dar şi în sectorul bancar, cultural-sportiv şi în construcţii dinamica a depăşit intrările de forţă de muncă din anul 2005. Mulţi străini lucrează în fundaţii şi asociaţii sau în domenii culturale, şi mai puţin în domenii deficitare pe piaţa muncii din România. Majoritatea sunt tineri (26-35 ani) şi de sex masculin (83%). Ponderea femeilor, chiar şi pe fiecare domeniu de activitate în parte, este mai scăzută decât a bărbaţilor. În mod surprinzător, cele mai multe femei lucrează în producţie şi cel mai mic număr se remarcă în telecomunicaţii şi transporturi.
Potrivit datelor oficiale, peste 80% dintre cetăţenii proveniţi din Uniunea Europeană câştigă salariul mediu pe economie. Ponderea celor cu salarii mai mari de 5.000 euro se situează la 10-11% din total. Pentru că străinii nu pot fi angajaţi cu un salariu mai mic de mediu (brut) pe ţară, cel mai mic salariu al unui străin este de trei ori mai mare decât al unui român. S-au înregistrat şi câştiguri de 18.500 euro pe lună, venituri greu de imaginat pentru piaţa salarială locală.
Nici ponderea străinilor cu studii superioare, proveniţi din ţările membre ale UE, nu este semnificativă. Din totalul solicitărilor înregistrate la Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, doar 16% reprezintă echivalările aprobate pentru diplomele de studii superioare. Cele mai multe solicitări pentru recunoaşterea diplomelor de studii ale cetăţenilor proveniţi din UE au fost formulate de către francezi. Tot ei constituie şi ponderea cea mai mare de angajaţi cu studii superioare. Şi britanicii apar în evidenţele Ministerului Educaţiei şi Cercetării ca prezentând majoritatea solicitărilor de echivalare a diplomelor pentru studii superioare. Germanii, grecii şi italienii sunt relativ egal distribuiţi pe studii. De altfel, Franţa, Germania, Italia şi Grecia sunt ţările cu numărul cel mai mare de solicitări de echivalare a diplomelor de studii, ceea ce demonstrează un interes pe termen lung din partea cetăţenilor acestor state de a lucra în România. Ponderea mare a străinilor cu studii medii infirmă convingerea, deja împământenită în România, că străinii sunt mai calificaţi decât noi. Daniela Andreescu estimează că, în condiţiile date, România nu va fi invadată de lucrătorii străini, dar nici nu trebuie de neglijat faptul că numărul lor crescut semnificativ în ultimul an, ceea ce înseamnă că piaţa noastră începe să devină atractivă.
Cât „costă“ un străin
Cheltuieli suportate de angajatorul român pentru un lucrător străin
A. Cheltuielile indirecte pe care trebuie să le plătească angajatorul român pentru lucrătorul străin sunt diferenţiate în funcţie de ţara de provenienţă, nivelul de studii, precum şi de tipul de permis de muncă.
– Obţinerea atestatului pentru recunoaşterea diplomei de studiu, precum şi a documentaţiei aferente (traduceri): 250 lei
– Tariful şi comisionul pentru avizul favorabil: 105 lei
– Tariful şi comisionul pentru obţinerea permisului de muncă: 714
– Taxă pentru eliberarea permisului de şedere (achitată în mod normal de către lucrător): 400 lei.
TOTAL = 1.700 lei (485 euro), cheltuieli pentru obţinerea permisului de muncă pentru un lucrător străin dintr-un stat terţ.
Pentru obţinerea permisului de muncă pentru un lucrător străin dintr-un stat din UE, cheltuielile sunt de circa
1.100 lei.
La categoria cheltuielilor indirecte intră, de asemenea, asigurarea spaţiului de locuit şi întreţinerea acestuia. (Legea prevede că spaţiul trebuie să aibă cel puţin 12,5 mp pentru fiecare lucrător străin în parte).
B. Cheltuielile directe sunt cele cu privire la obligativitatea plăţii salariului mediu pe economie pentru angajaţii străini:
– Salariul mediu brut / lună – 1.155 lei (330 euro/lună)
– Impozit şi cotizaţii la sistemul de asigurări sociale: 32% contribuţii şi impozite.
Calculele sunt efectuate pentru străinii care au nevoie de viză de lungă şedere pentru angajare în muncă, permis de muncă tip A.
Motivarea personalului, una dintre marile provocări
Cea mai dificilă problemă cu care s-a confruntat în România a fost legată de creşterea managerială şi de menţinerea motivării oamenilor în condiţiile unei pieţe în permanentă dezvoltare şi schimbare. Cu toate acestea, în ultimii ani, compania a continuat să crească într-un ritm alert, România fiind acum una dintre diviziile cu cea mai rapidă dezvoltare din grupul Vodafone. Anul 2006 a fost foarte important pentru companie, deoarece s-a făcut trecerea de la brandul Connex la Vodafone, iar provocarea a constat în transferul unui brand solid şi de încredere către un brand global puternic. „Procesul de rebranding a fost o realizare extraordinară, care a implicat toţi angajaţii Vodafone. Aceasta a fost, în mod sigur, cea mai mare realizare şi sunt foarte mândru de rezultatele obţinute.“
«Nu există niciun alt loc în care îmi doresc să fiu. Îmi place aici şi continui să învăţ limba română. Îmi plac oamenii şi locurile de aici. Sper să stau în România mai mult timp.»
Ken Campbell, Chief Marketing Officer, Vodafone România
Carte de vizită
A studiat Economia la Universitatea Carleton, din Ottawa, şi are un MBA la London Business School.
La începutul carierei a fost consultant de management la A.T. Kearney, unde a lucrat pentru mai multe companii de telefonie mobilă din Statele Unite, Canada şi Australia.
Are 41 de ani şi o vastă experienţă în industria telecomunicaţiilor mobile. A lucrat în mai multe ţări, inclusiv în Africa de Nord. Înainte de a veni în România – în august 2004 – a lucrat la Orascom Telecom, în Egipt, şi în Tunisia.
S-a integrat fără probleme
De când a venit în România, a reuşit să se adapteze specificului şi regulilor ţării, fără să întâmpine dificultăţi majore. „Aici am avut misiunea de a selecta parteneri în vederea construirii reţelei comerciale care să reprezinte Dacia, Renault şi Nissan. Am urmărit să conving oamenii de interesul pe care îl reprezintă Dacia pentru România. Am implementat un sistem care să funcţioneze după metode de lucru eficiente, cu echipe de management pe care le-am format în spiritul grupului Renault.“ „Pornind la un drum nou, era firesc să apară şi aspecte pe care s-a străduit să le amelioreze – asumarea responsabilităţii, capacitatea de anticipare etc. – dar consideră că partenerii de lucru au înţeles rapid mecanismele de dezvoltare a reţelei comerciale şi s-au integrat fără probleme.
«Sunt de şase ani în România şi mi-a făcut o reală plăcere să contribui la dezvoltarea reţelei comerciale Dacia. Nu cunosc data oficială când îmi voi încheia activitatea.»
Jacques Abot, director comercial Dacia
Carte de vizită
Lucrează de 30 de ani în cadrul companiei Renault.
Din ianuarie 2001 până în septembrie 2003, a fost director Inginerie Reţea pentru cele trei mărci ale companiei, Dacia, Renault şi Nissan. În toamna anului 2003, a fost numit director executiv la Direcţia Comercială Dacia.
A câştigat în România cea mai multă experienţă
Este un foarte bun cunoscător al pieţei bancare din Europa Centrală şi de Est, în ultimii zece ani ocupând poziţii de vârf în conducerea subsidiarelor unor bănci vest-europene în România, Ungaria şi Rusia. Cel mai dificil moment al carierei desfăşurate în România l-a reprezentat restructurarea Băncii Agricole, din cauza implicaţiilor pe care le-a avut, la nivelul oamenilor, un proces de asemenea anvergură. „Satisfacţia mea cea mai mare este tocmai echipa pe care am reuşit să o facem la Raiffeisen Bank, şi acesta este şi cel mai mare câştig din România.“ Tot la capitolul câştiguri trece însă şi experienţa pe care a reuşit să o acumuleze pe piaţa bancară românescă, o piaţă în creştere şi în continuă transformare. „O asemenea experienţă era greu de obţinut în economiile din ţările occidentale.“
«Deocamdată, cred că mai am lucruri de spus, de făcut şi de învăţat aici, aşa că nu intenţionez să părăsesc România prea curând.»
Steven van Groningen, Preşedinte&CEO, Raiffeisen Bank
Carte de vizită
Este cetăţean olandez, absolvent al Universităţii Leyden din Olanda, specializarea Corporate Law. După terminarea studiilor de drept, a considerat sistemul bancar un punct bun de plecare în carieră. Este a cincea generaţie de bancheri din familie.
A fost sportiv de performanţă, participând cu echipa de canotaj a Olandei la Campionatele mondiale din 1983, 1985 şi la Jocurile Olimpice de la Los Angeles (1986).
Are 48 de ani, este căsătorit cu o româncă şi are doi copii.
A condus deschiderea operaţiunilor băncii ABN Amro la Bucureşti, iar din 2001 şi-a legat cariera de Raiffeisen Bank.
