După ce a dezvoltat afaceri în peste zece ţări de pe trei continente, Mihai Crăsneanu se întoarce acasă, după 24 de ani în fruntea unei echipe de oameni de afaceri decişi să finanţeze start-up-uri din domeniul internetului.

Mihai Crăsneanu (36 de ani) a fost obişnuit încă din copilărie cu spiritul de aventură şi cu nevoia de a se adapta rapid unui mediu nou. Avea numai 13 ani când a plecat împreună cu familia din România comunistă pentru a-şi clădi o nouă viaţă în Franţa. „Am luat-o de la zero. Nu vorbeam franceza, dar m-am integrat foarte repede în noua societate”, povesteşte Crăsneanu. A urmat celebrul liceu parizian Stanislas şi, după bacalaureat, fiind pasionat de computere, a intrat la Universitatea Franceză de Electronică şi Informatică.

După absolvirea facultăţii, în 1995, a obţinut un job la BNP Paribas şi a acceptat propunerea de a fi transferat la biroul băncii din Uruguay. A făcut-o nu doar pentru a descoperi o nouă cultură, ci şi, după cum recunoaşte cu umor, pentru a scăpa de satisfacerea stagiului militar din Franţa. „Am plecat cu un contract de 16 luni la Montevideo să lucrez ca inginer în informatică, în loc să fac pe Rambo în noroi cu puşca în mână”, spune zâmbind Mihai Crăsneanu. Imediat după încetarea contractului cu banca franceză, tânărul a decis să lanseze, la Buenos Aires, propria afacere. S-a numit MCC One, fiind primul serviciu de email gratuit din America de Sud. Compania a intrat pe piaţă la mai puţin de un an de la lansarea unor competitori de calibru în Statele Unite, cum ar fi Hotmail, care pe atunci era folosit de un număr relativ mic de utilizatori de internet. „Veniturile afacerii erau foarte frumoase, cheltuielile mici şi concurenţa slabă. După câţiva ani, milioane de utilizatori din America Latină îşi aveau emailul pe platforma licenţiată de mine”, spune Mihai Crăsneanu.

Treptat, însă, afacerea a intrat în declin, pe măsură ce tot mai multe servicii similare gratuite au fost lansate pe piaţă, dar şi ca urmare a recesiunii în care a intrat economia Argentinei la sfârşitul anilor ‘90. Motive pentru care a decis să vândă afacerea unor clienţi mari şi să urmeze o nouă provocare. „Preşedintelui Universo Online (UOL), cel mai mare portal şi internet service provider din Brazilia, i-a plăcut stilul meu antreprenorial şi mi-a oferit funcţia de vicepreşedinte. Propunerea era de nerefuzat. Brazilianul îmi dădea opt luni şi un buget de 20 de milioane de dolari să lansez UOL în şapte ţări noi. Planul era ca UOL să devină jucătorul numărul unu din toată America Latină şi să fie listată la bursa de la New York”, spune Mihai Crăsneanu. La numai 28 de ani, tânărul român a reuşit să-şi atingă obiectivele şi, în primăvara anului 2000, deja lansase cu succes operaţiunile companiei în Argentina, Mexic, Chile, Columbia, Venezuela, SUA şi Spania. Firma mergea foarte bine şi se pregătea de listarea la New York, dar a urmat prăbuşirea bursei şi perspectivele s-au schimbat rapid. „UOL devenise deja o organizaţie prea mare şi birocratică, în care nu prea îmi mai găseam locul. Pentru mine era momentul să trec la altceva”, mărturiseşte antreprenorul. A părăsit compania în martie 2001 şi s-a gândit că este momentul să lanseze o nouă firmă. După mai multe calcule, şi-a dat seama că locul cel mai bun pentru a demara afacerea era Franţa.

Glowria s-a acoperit de glorie

A început ca un serviciu online de închiriere de DVD-uri prin poştă, pe bază de abonament. Glowria a devenit, în scurt timp, jucătorul numărul unu în Franţa şi numărul doi în Germania. „Într-un videoclub mare din Paris există cam 300, până la 1.000 de titluri, cu câteva exemplare pe titlu. În 2007, Glowria avea 15.000 de titluri de toate genurile, 300.000 de exemplare în stoc şi trimiteam 150.000 de DVD-uri pe lună prin poştă la clienţi. Este mai mult decât numărul de DVD-uri vândute de Amazon în Franţa”, spune Crăsneanu.

În 2006, firma a lansat şi o platformă de video-on-demand, pentru companii precum Vodafone, Carrefour sau Cegetel, gestionând toate operaţiunile din acest domeniu, fie cele direct pe televizor, fie pe PC via internet. Gestiunea include negocierea cu toate studiourile de la Hollywood şi cu toţi furnizorii de conţinut video, marketingul, platforma tehnică şi, în unele cazuri, relaţiile cu clienţii.

În prezent, firma are 80 de angajaţi şi o cifră de afaceri estimată pentru acest an la zece milioane de euro. „Am reuşit să atrag o investiţie totală de 18 milioane de euro, un milion de la business angels şi restul de la fonduri cu capital de risc, franceze şi americane”, afirmă Crăsneanu. Dar atragerea investitorilor instituţionali a însemnat cedarea controlului asupra firmei şi, în mai 2007, renunţarea la funcţia de director general. În septembrie 2007, omul de afaceri a pus bazele unei noi companii, Grey Juice Lab, care are birouri în Paris, Miami şi Dubai şi care oferă consultanţă strategică pe segmentul video pentru mari operatori de telecom şi cablu din Europa, America Latină şi Orientul Mijlociu. De ceva vreme se concentrează pe oportunităţile din România, unde vine în fiecare lună. „Lucrez împreună cu trei asociaţi, printre care Alexandre Almăjeanu şi Dragoş Novac, la constituirea unui incubator de afaceri în România, care va fi cuplat cu un fond de investiţii în start-up-uri. Sunt vizate în special proiecte din domeniul internetului. Avem deja aproximativ zece proiecte în pregătire sau în studiu avansat”, dezvăluie Mihai Crăsneanu. El susţine că, împreună cu partenerii săi, are experienţa, resursele şi contactele necesare în Europa şi America pentru a propulsa start-up-urile româneşti la nivel internaţional.

Business in serial

• Mihai Crăsneanu deţine în prezent un pachet minoritar de acţiuni la Glowria şi este în continuare membru în consiliul de administraţie al companiei.

• Antreprenorul este şi membru în consiliul de administraţie al firmei franceze NavX, companie specializată în creare de software şi servicii de poziţionare prin GPS şi mobil.

• Este partener la Result, o companie prezentă în 20 de ţări, care ajută firmele din telecomunicaţii, internet, media şi divertisment să se extindă la nivel global într-un mod rapid şi eficient.

Capital – Editia nr.12, data 26 martie 2008