România a câştigat, la sfârşitul săptămânii, procesul intentat în 2005 de Eastern Duty Free (EDF) la Curtea de Arbitraj Internaţional de la Washington. Anunţul a fost făcut de secretarul de stat în Ministerul Finanţelor Publice (MFP) Bogdan Drăgoi, citat de Mediafax. Tribunalul arbitral a dispus, cu majoritate, plata de către EDF Services Ltd. a sumei de 6 milioane de dolari pentru costurile de judecată suportate de statul român în acest dosar. România a fost reprezentată
România a câştigat, la sfârşitul săptămânii, procesul intentat în 2005 de Eastern Duty Free (EDF) la Curtea de Arbitraj Internaţional de la Washington.
Anunţul a fost făcut de secretarul de stat în Ministerul Finanţelor Publice (MFP) Bogdan Drăgoi, citat de Mediafax.
Tribunalul arbitral a dispus, cu majoritate, plata de către EDF Services Ltd. a sumei de 6 milioane de dolari pentru costurile de judecată suportate de statul român în acest dosar.
România a fost reprezentată de peste 20 de avocaţi români şi americani din cadrul firmelor White & Case şi Ţuca Zbârcea & Asociaţii, în timp ce EDF a fost reprezentat de firmele de avocaţi Wolf Theiss, Ştefănică şi Voicu & Filipescu.
„Este foarte important că România a câştigat un proces internaţional în care era acuzată de expropiere pe teritoriul intern de către un investitor străin. Semnalul este cu atât mai bun cu cât decizia pe fond a fost adoptată cu unanimitate, adică inclusiv cu votul arbitrului numit de partea adeversă”, a declarat pentru MEDIAFAX directorul general al Direcţiei Generale Juridice din Ministerul Finanţelor Publice, Ciprian Badea.
El a arătat că decizia nu este definitivă, dar din practica tribunalului internaţional nu există riscul unei schimbări de fond. În ceea ce priveşte despăgubirile pe care trebuie să le achite EDF, Badea a precizat că reprezintă o parte din cheltuielile de judecată.
„Decizia este importantă şi pentru că România mai are pe rolul instanţei internaţionale alte patru procese”, a încheiat Badea.
Compania EDF Services Ltd.a solicitat daune în valoare de peste 100 milioane de dolari pentru o pretinsă expropriere a investiţiei realizată pe Aeroportul Otopeni. Tribunalul arbitral al Centrului Internaţional de Reglementare a Disputelor Relative la Investiţii (ICSID) a respins în totalitate acţiunea şi pretenţiile de despăgubire formulate de compania EDF Services Ltd.
EDF a operat spaţiile duty-free din incinta aeroportului până la începutul anului 2002, în baza unei asocieri încheiată în 1992 cu firma Sky Services LTS, Aeroportul Internaţional Bucureşti-Otopeni (fosta denumire a aeroportului Henri Coandă) şi Tarom. Partenerii români s-au retras din asociere în 2002, iar spaţiile duty-free au fost scoase la licitaţie.
Contactaţi de MEDIAFAX, avocaţii de la Ţuca Zbârcea & Asociaţii au confirmat verdictul, arătând că decizia a fost deja publicată pe site-ul tribunalului.
„Un proces complex, care a ridicat numeroase probleme de drept român şi drept internaţional public, şi care, după patru ani şi peste 12.000 ore lucrate de avocaţii noştri, s-a încheiat cu o decizie favorabilă pentru partea română”, a declarat Levana Zigmund, avocat Asociat al Ţuca Zbârcea & Asociaţii şi coordonatorul echipei de avocaţi români care a reprezentat România în acest proces.
Preşedintele tribunalului arbitral a fost italianul Piero Bernardini, ceilalţi doi membrii ai Curţii fiind judecătorul american Arthur W. Rovine şi francezul Yves Derains.
În sentinţa pronunţată la Washington în data de 08 octombrie 2009, tribunalul a decis, în unanimitate, că România nu a violat obligaţiile ce decurgeau din Tratatul Bilateral de Protecţie a Investiţiilor încheiat cu Regatul Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Astfel, instanţa a respins în totalitate acţiunea şi pretenţiile de despăgubire formulate de EDF Services.
Procesul a avut rezonanţe puternice în România, întrucât EDF acuza că în perioada 2001-2002 a fost contactată de colaboratori ai lui Adrian Năstase, premier în perioada 2000-2004, care au cerut mită în valoare de 2,5 milioane dolari pentru a menţine contractele câştigate de companie în 1992 şi 1996. EDF susţinea că, în urma refuzului de a plăti, a fost obligată să renunţe la contracte.
Sursa: Mediafax