FMI a inventat o noua reteta de acord cu Romania. Atat negociatorul sef, Emmanuel Zervoudakis, cat si seful sau pentru Europa, Michael Deppler, duc munca de convingere pe langa guvernatorul Isarescu sa accepte reesalonarea unor datorii. Nu sunt puse in discutie creditele Fondului sau cele ale Bancii Mondiale. Oficialii de pe Strada 19 din Washington se refera la obligatiunile lansate in 1996 pe pietele nipona si vest-europeana. Scadenta acestora este in mai – 443 mil. USD si in iunie – 248 mil. USD. FMI va semna acordul cu noi doar daca BNR va gasi o solutie pentru rascumpararea obligatiunilor, fara a folosi un cent din creditul promis de Fond.
Rezerva actuala a BNR, de 1,4 mld. USD, la care se adauga aproape un miliard USD in aur, ar permite onorarea platilor din resurse proprii. Solutia este inacceptabila pentru FMI. Rezerva coboara sub cota de avarie, in conditiile unei balante comerciale dezastruoase. „Nu se pune problema reesalonarii datoriilor”, afirma de curand Mugur Isarescu. De altfel, surse din BNR sustin ca, tehnic, ar fi aproape imposibil.
Alte imprumuturi,
alte preturi
Obligatiunile romanesti se afla in mare parte acum prin portofoliile unor investitori privati, cumparate de pe piata secundara, la Tokio sau Luxemburg. Sunt greu de identificat si mai ales este dificil de negociat cu fiecare in parte. Nici in prospectul de emisie n-a fost trecuta vreo clauza de renegociere. FMI recomanda refinantarea la scadenta. Adica un nou imprumut, in valoare echivalenta cu cel vechi.
In acest caz insa este putin probabil ca bancile de intermediere (Nomura Securities si Merryill Lynch) sa accepte aceleasi dobanzi ca in urma cu trei ani. La acea vreme, costurile pentru Romania au fost deosebit de scazute: 5,2% in yeni si respectiv, 9,75% pentru emisiunea in dolari. In rastimp, ratingul de tara a scazut, iar cele doua banci de investitii au pierdut din greu atat in Rusia, cat si in Asia de Sud-Est.
Comentatorii apreciaza ca pretul unui nou imprumut de pe piata internationala de capital va fi cu mult mai mare, iar termenul de rambursare mai scurt. Fiecare procent de dobanda in plus ar echivala cu sapte milioane USD cheltuiti suplimentar. Incercarea FMI de a determina investitorii straini sa pluseze in obligatiuni romanesti pot provoca efecte perverse. Zilele trecute, „Interamerican Development Bank” a avertizat ca pasarea riscurilor de la FMI si Banca Mondiala catre investorii privati ii va determina pe acestia sa se indeparteze de tarile est-europene. Banii imprumutati pentru a acoperi risipa din economie se razbuna. Multa vreme de-acum incolo, achitarea datoriilor va ramane obsesia guvernelor de la Bucuresti