Anul 2024 a fost un an de doliu pentru lumea sportului, multiple figuri de legendă părăsindu-ne. De la fotbaliști emblematici precum Mario Zagallo, Franz Beckenbauer, Helmut Duckadam până la antrenori de renume și sportivi remarcabili, aceste pierderi au rămas în memoria iubitorilor de sport din întreaga lume. Să rememorăm cele mai semnificative pierderi din acest an.
Mario Zagallo – o legendă din sportul și fotbalul brazilian
Pe 5 ianuarie 2024, lumea fotbalului a pierdut o mare legendă: Mario Zagallo, un fotbalist și antrenor de talie mondială, care a lăsat o amprentă de neșters în istoria sportului. Cvadruplu campion mondial cu echipa națională a Braziliei, Zagallo a fost o figură emblematică a fotbalului. La 92 de ani, a încetat din viață la Rio de Janeiro. A câștigat două Cupe Mondiale ca jucător (1958 și 1962) și două ca antrenor (1970 și 1994), devenind astfel unul dintre puținii oameni din lume care au obținut acest dublu succes.
Zagallo a fost apreciat pentru abilitățile sale de mijlocaș stângaci, dar și pentru inteligența și viziunea de joc. În cariera sa, a evoluat alături de legende precum Pelé și Garrincha, dar și de Nilton Santos și Rivellino. În plus, a antrenat cluburi importante din Brazilia, dar și echipe internaționale, inclusiv în Kuweit și Arabia Saudită.
Franz Beckenbauer – un simbol al fotbalului german
Pe 7 ianuarie 2024, Franz Beckenbauer, una dintre cele mai mari figuri ale fotbalului mondial, s-a stins din viață la vârsta de 78 de ani. Cunoscut ca „Kaiser Franz”, Beckenbauer a fost un jucător legendar și un antrenor de excepție. A câștigat Cupa Mondială în 1974 ca jucător și în 1990 ca antrenor al naționalei Germaniei. Aceste realizări l-au consacrat drept unul dintre cei mai mari fotbaliști din toate timpurile.
Beckenbauer a avut o carieră deosebită, având un rol esențial în victoria Germaniei în 1974, și a continuat să contribuie la succesul echipei naționale, obținând titlul mondial și ca antrenor. După ce a terminat cariera de jucător, „Kaiser Franz” a continuat să scrie istorie, lucrând în cluburi mari din Europa, precum Bayern Munchen și Olympique Marseille. A fost și președinte al Consiliului de Supraveghere la Bayern, unde a rămas o figură respectată până la moartea sa.
Paul Cămui – o pierdere tragică pentru voleiul românesc
Pe 14 ianuarie 2024, voleiul românesc a pierdut un tânăr promițător, pe Paul Cămui. La doar 27 de ani, fostul jucător al CSM Constanța și antrenor la minivolei a murit subit.
Cămui a fost un nume important în voleiul românesc, iar moartea sa a lăsat o mare durere în rândul celor care l-au cunoscut.
A jucat pentru echipe importante din România, printre care CSM București și Universitatea Cluj, și a făcut parte din lotul național al României la Universiada din 2017.
Ilie Roșu – o tragedie la Maratonul Unirii
Un alt sportiv important care a trecut în neființă în 2024 este maratonistul Ilie Roșu, care a murit pe 24 ianuarie, după ce a suferit un infarct în timpul Maratonului Unirii, la Focșani. Roșu, în vârstă de 64 de ani, era colonel în rezervă și organizator al acestui eveniment sportiv.
Tragedia s-a petrecut imediat după ce Roșu a luat startul în competiție, iar echipele de intervenție medicală nu au reușit să-l salveze, deși au efectuat manevre de resuscitare.
Ilie Roșu era cunoscut nu doar pentru performanțele sale ca maratonist, ci și pentru implicarea sa în organizarea de competiții sportive. De asemenea, el a fost respectat pentru activitatea sa în calitate de colonel, fiind un model de dedicare și profesionalism în sport.
Gheorghe Iamandi – o mare pierdere pentru Dinamo
Pe 6 februarie 2024, FC Dinamo a anunțat cu tristețe moartea fostului său atacant, Gheorghe Iamandi. Iamandi, care a jucat pentru Dinamo în anii 1980, a fost o figură importantă a echipei în perioada sa activă.
A fost apreciat atât pentru stilul său de joc, cât și pentru profesionalismul său pe teren.
După ce și-a încheiat cariera ca jucător, Iamandi a revenit la clubul Dinamo și a activat ca antrenor la FC Delta Tulcea, clubul unde și-a început cariera profesională.
Vasile Dîba – o legendă a kaiacului românesc
20 februarie – Vasile Dîba, primul campion olimpic la kaiac din istoria României, a încetat din viață la vârsta de 69 de ani. Născut pe 24 iulie 1954, în localitatea Jurilovca, Tulcea, Dîba a fost una dintre cele mai mari figuri ale sportului românesc.
A obținut patru medalii olimpice, dintre care două la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 – aur și bronz. La Moscova, în 1980, a câștigat medalii de argint și bronz la probele de kaiac. A fost de cinci ori campion mondial și a obținut numeroase alte distincții, inclusiv titlul de Maestru Emerit al Sportului.
De asemenea, Dîba a fost distins în anul 2000 cu „Ordinul muncii” clasa I, în semn de apreciere pentru realizările sale excepționale în domeniul sportiv.
Dumitru “Take” Macri – primul român nominalizat la “Balonul de Aur”
20 martie – Dumitru Macri, primul român nominalizat la “Balonul de Aur”, a murit la vârsta de 92 de ani, în Paris, unde locuia de mai mulți ani. Macri a fost o figură importantă a fotbalului românesc, evoluând între 1950 și 1965 doar la Rapid București, echipă cu care a câștigat Cupa Balcanică în 1964. A jucat 10 meciuri pentru naționala României între 1958 și 1962 și a fost antrenor la diverse echipe din România și din afacerea internațională, inclusiv Algeriei și FC Olt Scornicești.
În 1961, Macri a făcut istorie în fotbalul românesc fiind nominalizat la prestigiosul premiu „Balonul de Aur”, alături de nume mari precum Lev Yashin, Eusebio și Alfredo Di Stefano. Aceasta a fost o realizare remarcabilă, care a pus România pe harta fotbalului mondial.
Ana Stark-Stănișel – o icoană a handbalului românesc
26 martie – Ana Stark-Stănișel, una dintre cele mai valoroase handbaliste din istoria României, a murit la vârsta de 89 de ani. Originară din Hărman, lângă Brașov, Stark a fost un nume emblematic al echipei naționale de handbal și al clubului Rapid. Cu echipa națională, a câștigat trei titluri mondiale, în 1956, 1960 și 1962, iar în 1962 a fost cea mai bună marcatoare a României în competiție.
Cu Rapid, Ana Stark a câștigat patru titluri naționale și două Cupe ale României, iar în 1964 a obținut Cupa Campionilor Europeni. În semn de apreciere, a primit titlul de „Maestru Emerit al Sportului” și a fost decorată în 2009 cu „Ordinul Meritul Sportiv Clasa I” de președintele Traian Băsescu.
Horațiu Giurgiu – o legendă a baschetului românesc
28 martie – Horațiu Giurgiu, o legendă a baschetului românesc, a murit la 85 de ani. Supranumit „Bigu”, Giurgiu a fost unul dintre cei mai mari jucători și antrenori ai sportului cu mingea la coș din România. A câștigat șapte titluri naționale cu Dinamo în anii 1960-1970 și, după ce s-a retras din cariera de jucător la doar 33 de ani, a continuat să contribuie la dezvoltarea baschetului românesc în calitate de antrenor.
Giurgiu a fost un mentor pentru numeroși jucători talentați, printre care Constantin „Titi” Popa și Gherasim Tzakis. Legătura sa cu CS Dinamo a fost una de lungă durată, iar moartea sa lasă un gol imens în comunitatea baschetbalistică din România.
Gabriel Viorel Ţabără, alpinistul român, moare pe Everest
Gabriel Viorel Ţabără, alpinistul român de 48 de ani, a decedat pe Everest, în Tabăra III, la 7470 m altitudine. După două luni de pregătiri pentru escaladarea Lhotse fără oxigen suplimentar, a fost găsit fără viață de ghidul său.
Ștefan Birtalan, dublu campion mondial la handbal
Ștefan Birtalan, legendarul handbalist român, a murit în mai la 75 de ani, după o lungă luptă cu problemele de sănătate. Birtalan a fost dublu campion mondial (1970 și 1974), medaliat olimpic și a avut o carieră de antrenor în România și Italia.
Marian Velicu, fost vicecampion mondial la box
Marian Velicu, vicecampion mondial la box și medaliat cu bronz la Campionatele Europene, a murit pe 10 iulie la vârsta de 47 de ani. După cariera sportivă, a devenit polițist.
Mihaela Peneş, campioană olimpică la aruncarea suliţei
Mihaela Peneş, campioană olimpică la Tokyo 1964, a murit pe 29 august la 77 de ani. La doar 17 ani, a devenit cea mai tânără campioană olimpică a României și a continuat să aducă medalii și să contribuie ca antrenor și oficial în sportul românesc.
15 septembrie – Gheorghe Mulţescu, antrenorul legendar
Gheorghe Mulţescu, fostul antrenor și jucător, a murit la 72 de ani din cauza unei pneumonii. A activat la echipe precum Dinamo, FC Vaslui și Universitatea Cluj, dar și în Turcia, la Samsunspor și Gaziantepspor.
Ca jucător, a câștigat trei titluri de campion cu Dinamo și a fost selecționat de 15 ori în naționala României. În memoria suporterilor Petrolului, Mulţescu este apreciat pentru jocul spectaculos și seria istorică de 697 de minute fără gol primit.
15 septembrie – Valentin Samungi, campion mondial în 1970
Valentin Samungi, campion mondial cu naționala de handbal în 1970 și bronz olimpic în 1972, a murit pe 15 septembrie. A evoluat pentru echipa națională între 1961-1973, cu 113 meciuri și 134 de goluri marcate. A fost și antrenor al naționalelor și președinte al Federației Române de Handbal.
25 septembrie – Sever Mureşan, primul jucător profesionist român în ATP
Sever Mureşan, primul jucător român membru al ATP, a murit la 75 de ani în Franţa, după un AVC. Născut pe 23 octombrie 1948, Mureşan a devenit campion naţional în 1968 la dublu cu Dinamo și a fost convocat la echipa națională de Cupa Davis. După 1989, a contribuit la organizarea Open Romania, cel mai mare turneu de tenis din țară.
17 octombrie – Andrei Matei, fost jucător al echipei Rapid
Andrei Matei, fost jucător al echipei Rapid, a murit la 34 de ani din cauza sclerozei laterale amiotrofică. Crescut în pepiniera Rapidului, a jucat pentru prima echipă în sezonul 2012/2013.
15 noiembrie – Bela Karolyi, legendarul antrenor al Nadiei Comăneci
Bela Karolyi, celebrul antrenor al Nadiei Comăneci și al altor mari gimnaste, a murit la 82 de ani. Karolyi și soția sa, Martha, au transformat gimnastica americană, antrenând multiple medaliate olimpice și campioane mondiale, inclusiv pe Nadia Comăneci și Mary Lou Retton.
Născut în România, Karolyi și Martha au început să predea gimnastică copiilor în Transilvania, ceea ce i-a adus rapid în atenția guvernului. În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, echipa sa a uimit lumea, iar Nadia Comăneci a obținut primul 10 perfect în gimnastica olimpică. Această performanță a schimbat pentru totdeauna percepția asupra vârstei în gimnastică, iar România a câștigat medalia de argint la echipe.
După ce a criticat arbitrajul la Jocurile Olimpice din 1980, Karolyi a căzut în dizgrația guvernului român și a emigrat în SUA în 1981. În America, el a devenit un antrenor de succes, pregătind-o pe Mary Lou Retton pentru aurul olimpic în 1984 și ajutând-o pe Kerri Strug să câștige medalia de aur cu echipa în 1996.
În 1999, Karolyi a fost coordonator al echipei naționale de gimnastică feminină a SUA, implementând un sistem care a transformat națiunea americană în lider mondial în gimnastică. Cu toate acestea, controversa l-a însoțit pe Karolyi, mai ales după scandalul de abuz sexual al fostului medic al echipei, Larry Nassar, care a avut loc în timpul taberelor de antrenament la ferma Karolyi. Deși soții Karolyi au negat acuzațiile, scandalul a adus în discuție cultura toxică din sport, iar Karolyi a fost înlăturat din funcțiile sale.
Bela Karolyi a lăsat un impact durabil în lumea gimnasticii, dar și un moșteniu marcat de controverse legate de metodele sale de antrenament și scandalul Nassar.
2 decembrie – Helmut Duckadam, “Eroul de la Sevilla”
Helmut Duckadam, legendarul portar al Stelei și eroul finalei din 1986, a murit la 65 de ani. Ultima sa intervenție publică a avut loc pe 28 noiembrie, când a fost invitat la Digi Sport înaintea meciului FCSB – Olympiacos, din Liga Europa.
Născut pe 1 aprilie 1959 în Semlac, județul Arad, Duckadam a marcat istorie în fotbalul românesc, câștigând Cupa Campionilor Europeni cu Steaua în 1986. A fost de două ori campion al României, în 1985 și 1986.
Cariera sa fotbalistică a început la echipa Semlecana, iar în 1974 a ajuns la Școala Sportivă Gloria Arad. După debutul în Divizia C la Constructorul Arad, Duckadam s-a transferat la UTA, unde a debutat în prima divizie în 1978. A fost transferat apoi la Steaua București, echipa cu care a atins apogeul carierei.
Duckadam este renumit pentru performanța sa istorică din finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, când, pe stadionul Ramon Sanchez Pizjuan din Sevilla, a apărat toate cele patru lovituri de departajare ale Barcelonei, un record mondial. Acest moment i-a adus titulatura de „Eroul de la Sevilla” și l-a consacrat în istoria fotbalului.
În același an, Duckadam a suferit o operație la brațul drept, care l-a forțat să se retragă prematur din activitate, la doar 27 de ani. De-a lungul carierei, a jucat 133 de meciuri în Divizia A, 13 în Cupa României și 9 în Cupa Campionilor Europeni. A fost și component al echipei naționale a României, cu două selecții.
După retragerea sa, Duckadam a devenit o voce respectată în fotbalul românesc, continuând să colaboreze cu diverse medii de presă. A lăsat o moștenire de neșters, iar performanțele sale vor rămâne pentru totdeauna un simbol al curajului și dedicării în fotbalul românesc.
