9 aprilie 1894, ziua în care se năștea Camil Petrescu
Marele scriitor pe care l-a pierdut România. Camil Petrescu avea să devină unul dintre cei mai iubiți autori ai secolului XX.
El a trăit pe propria piele tragedia războiului, deoarece a fost înrolat pe front. Această experiență a fost reflectată în romanul său de succes, intitulat „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930).
Romanul se bazează pe o sursă autobiografică importantă: jurnalul de campanie al autorului din timpul Primului Război Mondial. Conform autobiografiei scriitorului, în vara anului 1916, când România s-a alăturat Antantei în război, tânărul Camil Petrescu, în vârstă de 22 de ani, a fost chemat la arme. Inițial, a fost înrolat la Regimentul 4 de marș, trecând prin experiențe extrem de dificile.
Deși îmbrăca uniforma de sublocotenent de rezervă, Petrescu fraterniza cu soldatul de rând, trăind o dublă dramă: pe de o parte, durerea personală, iar pe de altă parte, suferința colectivă a tuturor celor implicați. Singura sa compensație era dorința de a înfrunta totul, indiferent de riscuri, pentru a cunoaște adevărul până la capăt.
În 1917, în timpul unui bombardament german, Camil Petrescu își pierde auzul la o ureche, o infirmitate care îl va afecta pe toată durata vieții. Ulterior, este capturat de trupele germane și ajunge într-un lagăr de prizonieri în Sopronyek, Ungaria. Un an mai târziu, când este eliberat din prizonieratul maghiar, fiind considerat mort, se confruntă cu mari dificultăți la București în încercarea de a anula actul de deces.
A fost doctor în filozofie
Camil Petrescu a fost romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El a încheiat perioada romanului tradițional și a marcat începutul romanului modern în literatura română, rămânând în istoria literaturii ca unul dintre cei mai importanți inițiatori ai acestei direcții.
Acesta s-a născut la București pe 9/21 aprilie 1894, fiind fiul lui Camil Petrescu (care a decedat la scurt timp după nașterea sa) și al Anei Cheler. A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, din mahalaua Moșilor. După gimnaziu, a continuat studiile la Colegiul „Sfântul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București.
Datorită rezultatelor excelente la învățătură, a devenit bursier intern și, în 1913, a început cursurile Facultății de Filozofie și Litere a Universității București. A obținut licența cu distincția „magna cum laude”, în fața unei comisii prezidate de profesorul de filosofie P.P. Negulescu. Ulterior, a devenit profesor de liceu la Timișoara.
A obținut doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului”. De asemenea, a publicat un studiu în lucrarea „Istoria filosofiei”, coordonată de Nicolae Bagdasar, despre fenomenologia în opera lui Husserl.
Camil Petrescu a debutat în revista „Facla” în 1914, cu articolul „Femeile și fetele de azi”, sub pseudonimul „Raul D”.
