Sergiu Nicolaescu s-a născut pe 13 aprilie 1930, în Târgu Jiu. De-a lungul unei cariere ce s-a întins pe mai multe decenii, Nicolaescu a devenit o figură centrală în cinematografia românească, realizând peste 60 de filme. Deși a fost criticat pentru modul în care a reinterpretat anumite momente istorice, el a reușit să aducă în fața publicului producții de succes, care au captivat milioane de spectatori.
Drumul spre carieră a lui Sergiu Nicolaescu
La finalul liceului, în 1948, Sergiu Nicolaescu a fost acceptat la trei facultăți: Belle Arte, Politehnică și Școala de Ofițeri de Marină. A ales Politehnica, unde a absolvit în 1952, devenind inginer.
După absolvire, a început să lucreze la Studioul „Al. Sahia”, unde, deși provenea dintr-un alt domeniu, și-a găsit drumul către cinematografie.
Inițial, regizorul a lucrat în calitate de inginer, dar carierele sale în film au început cu scurtmetrajele. Primul său proiect de scurtmetraj, „Scoicile nu au vorbit niciodată”, l-a pus pe drumul cinematografic.
”Eram inginer, am intrat foarte de tânăr în cinematografie, la 24 de ani, ca inginer, (…) mi-a plăcut această nouă lume. Eu am pornit, de fapt, pe un alt gen, filme de artă, scurtmetraje fără dialoguri la studiourile ‘Sahia’, unul dintre ele a ajuns chiar şi la Cannes, şi după aceea, timp de zece ani, am văzut la Paris filmul, în perioada Crăciunului”, a spus Nicolaescu într-un interviu.
Filmul „Memoria trandafirului” (1962), care a obținut Premiul de Excelență al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondială, a fost un punct important în cariera sa timpurie.
Un început răsunător în lungmetraj
Primul său lungmetraj, „Dacii” (1966), a fost un succes atât pe plan național, cât și internațional, fiind coproducție româno-franco-londoneză.
Acesta a marcat debutul lui Nicolaescu în domeniul regiei de lungmetraje și i-a adus un loc important în cinematografia românească. La acea vreme, Nicolaescu devenise deja un nume cunoscut în industria cinematografică.
În anii ’70, a aplicat tehnici cinematografice americane în producțiile sale de acțiune și suspans. Aceste filme au fost foarte apreciate de publicul larg, demonstrând talentul său în crearea unor povești captivante, pline de energie și adrenalină.
Sergiu Nicolaescu: O carieră cinematografică de neuitat, între regie, actorie și scenaristică
Sergiu Nicolaescu este considerat unul dintre cei mai proliferi regizori din cinematografia românească, cu o filmografie impresionantă ce include peste 50 de lungmetraje.
De asemenea, el a fost nu doar regizor, dar și actor și scenarist, realizând producții de renume care au captivat publicul din România și din întreaga lume.
Un debut memorabil cu „Mihai Viteazul”
Unul dintre filmele care i-a consacrat cariera a fost Mihai Viteazul (1971), în care Amza Pellea l-a interpretat pe domnitorul Mihai Viteazul.
Filmul a reunit o echipă de actori remarcabili ai cinematografiei românești, precum Ilarion Ciobanu, Florin Piersic, Mircea Albulescu, Olga Tudorache și Ion Besoiu.
Această producție istorică a fost un adevărat succes, iar în ianuarie 2010, Mihai Viteazul a fost clasat pe locul al treilea în topul filmelor istorice de pe IMDb, devenind astfel cel mai vizionat film românesc din întreaga lume.
Seria Comisarului și filme de acțiune
Cu mâinile curate (1972) a marcat debutul uneia dintre cele mai iubite serii de acțiune din cinematografia română – seria Comisarului. Acesta a fost începutul unei lungi tradiții cinematografice, în care Nicolaescu a continuat să exploreze teme de acțiune și suspans.
Un alt film notabil din această perioadă este Nemuritorii (1974), care se centrează pe evenimentele ce au avut loc la zece ani după uciderea lui Mihai Viteazul.
Filmul urmărește peripețiile unui grup de ostași devotați domnitorului care încearcă să se întoarcă acasă cu o ladă ce conține steagul celor trei țări unite: Moldova, Țara Românească și Transilvania. Coloana sonoră a fost semnată de celebra trupă Phoenix, adăugând un plus de valoare producției.
„Carol I” și reflecția asupra istoriei
În 2009, Sergiu Nicolaescu a realizat un film biografic despre regele Carol I, Carol I, care se concentrează pe ultimele luni din viața monarhului, precum și asupra relațiilor tensionate dintre acesta și membrii guvernului său în contextul izbucnirii Primului Război Mondial. Nicolaescu a fost și interpretul acestui rol important, rol pe care l-a mai jucat în 1977 în Pentru patrie.
Comedia și succesul în rândul publicului larg
Regizorul nu s-a limitat doar la filmele istorice și de acțiune, iar în 1979 a debutat în comedia românească cu Nea Mărin Miliardar.
Filmul, realizat după un scenariu semnat de Vintilă Corbul, a fost un adevărat succes, fiind vizionat de peste 14,6 milioane de spectatori.
Din distribuție au făcut parte nume celebre ale cinematografiei românești, precum Amza Pellea, Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Jean Constantin și Draga Olteanu Matei.
„Mircea” și alte producții istorice
În 1989, Sergiu Nicolaescu a realizat Mircea, un film istoric dedicat domnitorului Mircea cel Bătrân, un alt personaj simbolic din istoria românilor.
În această producție, regizorul a continuat să adâncească tema filmelor istorice, aducând în prim-plan figuri legendare ale istoriei naționale.
„Ultimul corupt din România” și finalul unei cariere prolifice
Ultimul său film, Ultimul corupt din România, a fost o continuare a peliculei Poker și a avut premiera în februarie 2012.
Deși a avut un număr mai mic de spectatori, aproximativ 13.000, acest film a marcat sfârșitul unei cariere impresionante. Nicolaescu a reușit să îmbine filmele de acțiune, cele istorice și comedia într-o carieră cinematografică ce va rămâne în memoria colectivă a românilor.
Sergiu Nicolaescu a lăsat în urma sa o moștenire cinematografică semnificativă, fiind considerat unul dintre cei mai importanți regizori din istoria cinematografiei românești.
Viața personală și viziunea
Sergiu Nicolaescu a avut o viață personală marcată de trei căsătorii. Prima sa soție, Mariana, a divorțat la scurt timp după căsătorie, iar a doua soție, Gabriela, o costumeră apreciată în cinematografie, a lucrat alături de el pe multe dintre proiectele sale. În 2005, s-a căsătorit cu Dana Nicolaescu, cu care a rămas până la sfârșitul vieții.
De-a lungul anilor, Nicolaescu a avut numeroase declarații în care își împărtășea viziunile asupra vieții și carierei sale.
Într-un interviu, regizorul a mărturisit că în adolescență a avut gânduri de suicid din cauza traumelor legate de război. De asemenea, acesta a vorbit despre iubirea sa pentru femeile din Germania și despre faptul că nu a avut prea mulți prieteni intimi.
Controversele legate de anumite personaje
Sergiu Nicolaescu a reinterpretat figure istorice în filmele sale, iar unul dintre exemplele cele mai remarcabile este transformarea comisarului Alimănescu. Acesta a fost un agent al regimului comunist, folosit pentru a distruge rezistența din munți, dar Nicolaescu l-a transformat într-un personaj pozitiv și nonconformist, dedicat poporului.
În filmele sale, comisarul Tudor Miclovan, un personaj fictiv, a fost interpretat de Nicolaescu în peliculele Cu mâinile curate (1972) și Ultimul cartuș (1973), iar ulterior, comisarul Moldovan a apărut în filmele Un comisar acuză (1974), Revanșa (1978), Duelul (1981) și Supraviețuitorul (2008).
Alimănescu, un personaj real, a fost folosit de regimul comunist pentru a lupta împotriva celor considerați inamicii clasei muncitoare. Sergiu Nicolaescu a preluat această figură și a adus o imagine modificată a sa în filme, făcându-l pe comisarul Miclovan/Moldovan un erou național. De fapt, Nicolaescu a transformat trăsăturile acestui personaj într-un simbol al justiției, schimbându-i complet percepția publicului.
Gheorghe Dinică a interpretat în filmele sale un personaj urmărit de comisarul Moldovan. În realitate, inspirația pentru aceste personaje vine de la Eugen Alimănescu, un comisar de poliție, care a avut un rol similar în perioada respectivă.
Impactul asupra cinematografiei românești
Cea mai cunoscută lucrare a lui Sergiu Nicolaescu rămâne „Mihai Viteazul” (1971), care a fost un succes răsunător și a marcat un moment important în cinematografia națională. De asemenea, regizorul a lucrat la filme de război, având adesea colaborări cu Armata Română, și a realizat filme care au fost incluse în cinematografia internațională, cum ar fi „Pistruiatul” (1973).
Deși Nicolaescu a fost adesea criticat pentru modul în care a prezentat anumite evenimente istorice, în special în filmele sale legate de perioada medievală și interbelică, el a avut un impact semnificativ asupra industriei cinematografice românești.
Printre cele mai renumite producții ale sale se numără „Nea Mărin Miliardar” (1979), „Triunghiul morții” (1999) și „Noi, cei din linia întâi” (1986).
În ultimele sale filme, cum ar fi „Carol I” (2009) și „Ultimul corupt din România” (2012), regizorul a continuat să abordeze teme istorice și politice, reflectând asupra tumultuoasei perioade post-comuniste din România.
Moartea lui Sergiu Nicolaescu
Sergiu Nicolaescu a fost internat la Spitalul Elias pe 26 decembrie 2012, din cauza unor afecțiuni digestive. În dimineața zilei de 3 ianuarie 2013, regizorul a încetat din viață la vârsta de 82 de ani, lăsând în urmă o operă cinematografică de necontestat și un gol imens în cultura română.
Moartea sa a fost un moment de mare tristețe pentru fanii și colegii săi, iar cinematografia românească a pierdut unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai săi. Deși controversat și adesea considerat un produs al regimului comunist, Sergiu Nicolaescu va rămâne în istoria cinematografiei românești ca un regizor ce a adus filme memorabile pe marile ecrane.
