Gil Dobrică s-a stins din viață pe 17 aprilie 2007, la vârsta de 61 de ani, lăsând în urmă o carieră impresionantă, dar și o viață marcată de greutăți și suferințe. Născut într-o familie modestă din Dăbuleni, Dolj, a fost un talent muzical recunoscut nu doar în țară, dar și în afacerea internațională, fiind considerat un „monstru sacru” al undergroundului românesc.

Deși boala l-a răpus înainte de vreme, Gil Dobrică rămâne în memoria tuturor ca un artist autentic, dedicat trup și suflet muzicii.

De la succes la uitare: Gil Dobrică s-a simțit abandonat, bolnav și dat la o parte

Gil Dobrică a venit pe lume la 14 februarie 1946, în comuna Dăbuleni, județul Dolj. Provenea dintr-o familie numeroasă, cu nouă copii, el fiind cel mai mic dintre frați. La vârsta de 14 ani, a plecat împreună cu fratele mai mare la Craiova. Acolo s-a înscris la o școală de meserii și a învățat strungăria.

După terminarea studiilor, a lucrat ca muncitor, dar visul său era muzica. Un coleg pasionat de genuri precum blues și soul i-a vorbit despre Ray Charles. Dobrică s-a simțit imediat atras de stilul și povestea acestuia. A început să asculte muzica lui obsesiv și l-a luat drept model artistic.

La doar 17 ani, Gil s-a lansat pe scena muzicală. Cânta piese soul și rock pentru studenți, fără a cere bani. Locul preferat era Clubul Uzinei „7 Noiembrie”, unde devenise deja cunoscut. Avea o voce puternică și stil unic, care îi eclipsa pe cei ce abordau jazz sau swing.

Marele artist a cântat piese din repertoriul unor artiști precum Aretha Franklin, Otis Redding, Arthur Conley, Little Richard, Hendrix, Beatles, Rolling Stones, fapt ce îi va atrage mare popularitate.

Piesa pe care mulți o fredonăm și astăzi: „Hai acasă”

Gil Dobrică și-a câștigat notorietatea în anii ’70, în special datorită succesului piesei „Hai acasă”, care a devenit un simbol al carierei sale.

Însă, în pofida aprecierilor publicului și colaborărilor cu trupe de renume precum Sfinx sau Cenaclul Flacăra, viața personală a fost departe de a fi ușoară.

După 1989, boala sa cronică, gută, i-a limitat considerabil mobilitatea, iar turneele și nopțile în cluburi l-au epuizat fizic și psihic.

În ciuda succesului, Dobrică nu era chemat să cânte pe marile scene, iar această marginalizare i-a adâncit tristețea. Se simțea abandonat de publicul larg și, în același timp, izolat din cauza problemelor sale de sănătate.

Un artist marcat de tragedii personale

Gil Dobrică nu a avut niciodată o familie, iar motivul pentru aceasta îl explica el însuși într-un interviu:

„Nevestele vor copii și cum aș fi crescut eu copii? Cărându-i dintr-un turneu într-altul? În meseria mea, căsătoriile se fac și se desfac aiurea”, a spus el.

Din păcate, absența unei rețele de sprijin în viața sa a făcut ca suferința fizică să fie adesea însoțită de o profundă singurătate emoțională.

În ciuda acestor dificultăți, el a continuat să cânte pentru cei care îl ascultau, chiar și atunci când boala l-a slăbit din ce în ce mai mult.

Dorința de a se întâlni cu idolul său

Gil Dobrică a fost un mare admirator al lui Ray Charles, al cărui stil muzical i-a influențat profund cariera. Pasiunea sa pentru Ray Charles nu era doar una profesională, ci și personală, ajungând să imite cu fervoare fiecare notă și fiecare mișcare a idolului său.

Acesta spunea adesea, cu un zâmbet larg pe față, că dacă Ray Charles ar fi venit vreodată în România, el ar fi fost acela care i-ar fi lustruit pantofii cu cele mai fine materiale.

Întâlnirea cu Ray Charles în 1996, la Cerbul de Aur, a fost un moment emoționant pentru artistul român.

„Este cea mai frumoasă zi din viața mea”, a spus Gil, cufundat în admirația pentru cel care îi fusese model toată viața.

Boala și retragerea din viața publică

În anii ’90, Gil Dobrică a intrat într-un con de umbră, boala sa fiind din ce în ce mai acută. Acesta a suferit mult din cauza gutei cronice și a pneumoniei, fiind nevoit să se retragă treptat de pe scenă.

Chiar și în fața acestor provocări, el spunea că este un „fericit trist”, fericit că încă mai trăia, dar trist pentru că fusese uitat de public și consumat de boală.

Deși abia mai găsea puterea de a cânta, a rămas un simbol al autenticitații muzicale și un om care nu s-a lăsat înfrânt de durere.

Povestea vieții unui artist

Gil Dobrică nu a fost doar un artist de renume, ci și un om care a înfruntat multe provocări personale, de la lipsurile materiale și traumele emoționale, până la dificultățile impuse de boala cronică.

Deși nu a avut o viață ușoară, muzica a fost mereu refugiu și sursă de energie. Începând cu vârsta de 17 ani, Gil a cântat în diferite locații din Craiova, iar succesul său a fost construit pe pasiunea și talentul său imens.

„Mi-a murit unul dintre cei mai dragi martori ai tinereţii mele, ai carierei mele, fratele meu de suflet şi de cruce, Gil Dobrică. N-am să-l pot înlocui cu nimeni. Promit să-i duc cântecele mai departe”, spunea prietenul său Ilie Micolov, pentru Adevărul.

Cu un repertoriu care includea atât piese proprii, cât și preluări după marii artiști ai vremii, Dobrică a reușit să își câștige un loc important în inima publicului.

În ciuda tuturor obstacolelor, Gil Dobrică rămâne în memoria celor care l-au ascultat ca un simbol al perseverenței și al iubirii pentru muzică, iar piesele sale continuă să fie ascultate și apreciate până în zilele noastre.