Născut la 1 mai 1895 în comuna Milișăuți, județul Suceava, Ury Benador s-a remarcat printr-o activitate literară intensă, desfășurată atât în limba română, cât și în idiș.
Ury Benador a învățat de unul singur ebraică, germană și franceză, pe lângă idiș și română
Autodidact pasionat, Benador a învățat de unul singur limbile ebraică, germană și franceză, pe lângă idiș și română, ceea ce i-a permis să acceseze un orizont cultural vast și variat. În perioada de formare, a fost activ în gruparea literară „Licht” și a editat mai multe publicații, printre care bilunarul „Der Hamer” (1916, împreună cu Iacob Botoșanschi), revista „Inzl” (1935, alături de Marius Mircu) și periodicul „Șoibn” (1936), unde a avut rolul de girant responsabil.
După anul 1944, Benador s-a implicat activ în viața comunității evreiești din România, devenind membru în comitetul central al Consiliului Democratic Evreiesc și secretar literar al Teatrului Evreiesc de Stat din București, funcție pe care a ocupat-o între 1947 și 1954.
Debutul său ca dramaturg a avut loc în 1927
Debutul său ca dramaturg a avut loc în 1927, în cadrul cenaclului „Sburătorul”. Ca publicist și scriitor de limbă română, a debutat în revista „Scena” în anul 1918, colaborând ulterior cu numeroase publicații importante precum „Adam”, „Hasmonaea”, „Reporter”, „Viața românească”, „Rampa”, „Facla”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Teatrul” și altele. A publicat sub diverse pseudonime, inclusiv Adam, Ben-Hador, S. Benador, S. Schmidt sau Zanol Balon.
Prin volumul „5 acte” (1925), format din piese încă nejucate la vremea respectivă, Benador s-a impus în avangarda teatrului românesc, aliniindu-se curentului expresionist care influența scena literară europeană în acei ani. Era familiar cu lucrările unor autori precum Georg Kaiser, Walter Hasenclever, Fritz von Unruh și Fr. Jolst, mișcându-se în aceeași direcție ideatică și artistică precum F. Aderca, Isaiia Răcăciuni și Ion Sân-Giorgiu.
A contribuit și la domeniul traducerilor
Printre cele mai cunoscute scrieri ale sale se numără „Ghetto veac XX” (1934), „Subiect banal” (1935), „Hilda” (1936), „Preludiu la Beethoven. Final. Final grotesc” (1940), „Appassionata. Preludiu la Beethoven. Final” (1948), „Gablonz’ Magazin universal” (1961), „Beethoven-omul” (1964), precum și volumul antologic „Opere, I” (1968). În anul 1998, nuvela „Subiect banal” a fost republicată cu o prefață semnată de criticul literar Gabriel Dimisianu.
De asemenea, Ury Benador a contribuit și la domeniul traducerilor, semnând împreună cu Sofia Marian traducerea romanului „Scorpionul” de Hans Scherfig, apărut în 1956 la București.
Prozatorul s-a stins din viață la 23 noiembrie 1971, la București, lăsând în urmă o operă variată, angajată și valoroasă, care reflectă multiplele sale preocupări culturale și umaniste.
