Fostul ministru Andrei Marga a publicat o opinie pe cotidianul.ro, în care scrie că România a rămas singulară în semnul de sălbăticie pe care decidenții ei l-au dat.
În România actuală se petrec fapte pentru care în orice societate civilizată cineva trebuie să dea socoteală. Moral, politic, dar și juridic! Aici, sub ochii noștri, se încalcă golănește Constituția, se trafichează persoane, mor mii de oameni cu zile, dar nimeni nu răspunde.
O fi iar „destinul”, cum încep mulți să creadă? O fi „mâna de afară”, cum brodează alții? Nu poate fi vorba de „destin” atunci când inși nepricepuți și de rea credință decid soarta oamenilor. Nu-i nici „mână din afară” câtă vreme deciziile sunt luate de unii dinăuntru. Iată doar câteva exemple.
Coronavirusul 19 s-a instalat temeinic în România, cu toate că turismul ei suferă de mulți ani. La început de septembrie 2020, îmbolnăvirile sunt în progres. Cu testări proporțional mai puține, noile infectări sunt comparabile cu cele ale unor țări cu populație de N-ori mai mare. România este acum campioană europeană la infectări și decese, în raport cu populația, și în condițiile în care nu este sugativă turistică. Nu a avut beneficiile țărilor circulate, dar plătește din greu cu vieți omenești proasta calitate a celor care o guvernează acum.
Pandemia este pretutindeni o provocare, dar România avea condițiile să-i facă față onorabil. Că a ajuns campioană la infectări și decese ține de un păcat inițial – aducerea în țară fără testare a peste un milion și jumătate de oameni din țări contaminate, „votanții noștri”, cum zicea posesiv un vice „liberal”. Place sau nu, situația are apoi la bază nesfârșite decizii fără cap – începând cu luarea unei urgențe sanitare drept urgență militară, cu testarea în funcție de interesul meschin al „guvernului meu”, trecând prin obsesia ascunderii faptelor și încheind cu amatorismul „președintelui” și al servitorilor săi. Cine răspunde de aruncarea în boală a populației și de viețile pierdute, de crima evidentă?
Pluralismul politic a fost o mare realizare și pentru România. Numai că acesta nu supraviețuiește fără cultură. Doar la „liberalii” României de azi vezi inși incapabili de vreo realizare, dar care perorează pe tema „desființării” concurenților. O țară sărăcită de decidenții ei, care își extinde îndatorarea pe decenii, își face astăzi praf oxigenul dezvoltării – pluralismul. Chiar ziarul de față a arătat, cu date, că cei din „guvernul meu” au trecut pe la „academiile” noii Securități. Acum și opoziției i se pun lideri tot din umbră. Nu mai sunt și ceva civili pe la Dvs.?, întreba inteligent un ziarist. Cine răspunde de anihilarea în fapt a pluralismului?
Schimbarea unui guvern nu este semn de criză, dacă se respectă procedurile democratice. Numai că în România de azi procedurile democratice nu mai au trecere. Mituirea și șantajul, dirijate de sus, cum s-a văzut și la recenta moțiune de cenzură, sunt cele care decid. În 2019, în loc să se caute un „guvern al țării”, s-a încropit un guvern de uz personal („guvernul meu”) compus din parveniți gălăgioși, puși pe hoție. Rareori în istorie, într-un necaz major, cum este o pandemie, s-a furat mai fără scrupule! De vreo răspundere, nici vorbă!
Potrivit unui analist economic cunoscut, România este acum țara în care părinții consumă deja din farfuria nepoților! Neavând șanse să ajungă la demnități pe căi normale, nulitățile „guvernului meu” luptă cu orice mijloc pentru a nu fi trimise la colț. Oricare cetățean cu capul pe umeri se poate întreba: ce s-a câștigat, de fapt, cu făcătura „guvernului meu”, din moment ce acesta distruge orice normalitate, iar guvernul nu mai este în stare să plătească, potrivit legii, nici salarii, nici alocații pentru copii, nici pensii și nici să rezolve ceva? Cine răspunde de pașii evidenți înapoi?
După 1989, România și-a dat o Constituție. Exceptand imprecizia referitoare la președinte, pe care acesta o și exploatează dându-se ridicol drept „șef de stat” (Mussolini, creatorul formulei, ar fi putut lua lecții!), este o constituție aidoma constituțiilor din regiune. Statul de drept democratic este cheia ansamblului instituțional și în România. „Președintele”, însă, nu numai că a înlocuit statul de drept democratic al Constituției cu statul de drept în accepțiunea sa rudimentară, dar s-a ocupat de șubrezirea pieselor vieții democratice. Nu se mai țin scrutinuri fără măsluire, separarea puterilor în stat a devenit facultativă, se finanțează serviciile secrete mai mult ca în oricare altă țară europeană, România are azi mai mulți generali decât armata americană, aducerea de mediocri la decizii a desființat normala competiție a meritelor și talentelor.
sursa: cotidianul.ro