Conform analiştilor Deloitte, din 2018, România ar putea să revină aproape de mijlocul clasamentului, pe poziţia 11, luând în considerare reducerea ratei cumulate a contribuţiilor de la 39,25% la 35%, prevăzută în programul de guvernare. 

Totuşi, subliniază aceştia, măsura de diminuare a ratei procentuale vine la pachet cu o majorare a venitului salarial brut cu 22,75% pentru a menţine valoarea netă a salariului. Dacă nu ar fi luată în calcul această majorare şi ar fi efectuată o analiză comparativă a costurilor asigurărilor sociale plecând de la un venit net, şi nu unul brut, crescut artificial, România ar putea ajunge chiar pe podiumul ţărilor cu costurile cele mai ridicate de asigurări sociale. 

„România se afla în a doua parte a clasamentului atunci când a fost publicat Studiul comparativ privind beneficiile de asigurări sociale de către reţeaua Deloitte, în ianuarie 2017. Având în vedere că plafonul bazei de calcul pentru contribuţii a fost eliminat de la 1 februarie 2017, am actualizat analiza şi am constatat că România a urcat 11 poziţii”, a declarat Raluca Bontaş, partener Deloitte România. 

Conform studiului, cele mai mari costuri ale contribuţiilor de asigurări, de peste 45%, sunt în Franţa, Ungaria, Belgia, Grecia şi Italia. La polul opus se poziţionează Malta, Bulgaria, Cipru, Islanda şi Irlanda. Totodată, circa 60% dintre statele din studiu au impus un plafon la calculul contribuţiilor de asigurări. România se afla pe locul 18 în clasamentul ce includea 27 de state SEE, în ianuarie 2017 (a urcat pe locul 7 în februarie 2017, după eliminarea plafonului). Studiul a fost realizat pentru un salariu brut anual de 75 mii euro, care poate fi considerat unul extrem de ridicat pentru nivelul din România, însă indicat pentru o comparaţie la nivel UE/SEE/Elveţia. 

„Observăm că ţările cu cele mai mari costuri sunt în mod oarecum evident şi cele care nu au plafon. Chiar dacă ratele de taxare sunt apropiate, sumele efectiv datorate cresc simţitor acolo unde lipseşte plafonul. România impune contribuţii comparabile cu Germania şi Belgia, fără a oferi şi beneficii comparabile asiguraţilor. O altă remarcă ar fi că majoritatea statelor permit asigurarea alternativă de sănătate în sistem privat, opţiune care în România lipseşte deşi din ce în ce mai mulţi angajaţi apelează strict la acest tip de servicii medicale”, a spus Monica Ţariuc, Manager Deloitte România. 

 

În 2018, România ar urma să elimine 4 din cele 6 categorii de contribuţii de asigurări existente, să le transfere integral la angajat şi să reducă rata cumulată a acestora de la 39,25% la 35%, conform programului de guvernare. Impozitul pe venit ar scădea de la 16% la 10% (0% sub 2.000 lei brut). 

Costul muncii va fi, în aceste condiţii, de 70% faţă de 75% în prezent. Pentru fiecare 100 lei primită de angajat, statul va încasa 70 lei în loc de 75 lei. 

„Conceptul – transferul contribuţiilor integral la angajat – este binevenit pentru că angajatorul are acum obligaţii, dar fără beneficii, iar angajaţii vor deveni mai conştienţi de costul muncii, pentru care sunt remuneraţi. În prezent, ei au la cunoştinţă salariul brut care include propriile contribuţii, nu şi costul total cu salariul lor care înseamnă şi contribuţiile angajatorului”, consideră Raluca Bontaş. 

Pe de altă parte, ea apreciază că este discutabilă din punct de vedere legal eventuala obligare a angajatorilor de a creşte salariul brut ca să fie menţinută valoarea actuală a salariului net (în mână). 

„Probabil, cei mai mulţi angajatori vor creşte salariul brut. Există, însă, riscuri de a perturba piaţa muncii pentru că grilele de salarizare sunt stabilite în funcţie de un coeficient raportat la valoarea salariului minim. S-ar putea produce inechităţi în salarizare în interiorul unei companii pentru că se va micşora ecartul dintre salarii”, a menţionat Raluca Bontaş. 

Potrivit Monicăi Ţariuc, România ar deveni, astfel, al doilea stat din Sud-Estul Europei care ar plasa contribuţiile de asigurări doar la angajat, în afară de Marea Britanie. 

„Aparent, scăderea contribuţiilor cu 4,25 pp duce la scăderea costurilor angajatorilor, însă fondul salarial total ar putea fi mai mare comparativ cu perioada anterioară în care plafoanele erau aplicabile. Motivul este că economiile de la salariile mai mici vor fi contrabalansate de sumele datorate suplimentar pentru salariile mai mari”, a adăugat Monica Ţariuc. 

 

Conform Deloitte, citat de Agerpres, comparaţia cu Bulgaria, ţara vecină cu o economie asemănătoare cu a României, este relevantă din punctul de vedere al costului muncii. 

„Raportând la acelaşi venit net, pentru salariul mediu costul total este cu 15,55% mai mare în România decât în Bulgaria. Pentru un salariu de 4.000 euro ajunge să fie cu 44,16% mai mare (echivalentul a aproximativ 7 salarii minime brute pe economie). Cu alte cuvinte, pentru fiecare poziţie de conducere, un investitor poate utiliza economiile rezultate din diferenţa de cost a asigurărilor sociale pentru angajarea altor şapte angajaţi în Bulgaria. În condiţiile în care ceilalţi indicatori relevanţi pentru investitori sunt similari, costul contribuţiilor poate fi esenţial în decizia investitorilor”, a concluzionat Raluca Bontaş. 

Deloitte furnizează clienţilor din sectorul public şi privat din industrii variate servicii de audit, consultanţă, servicii juridice, consultanţă financiară şi de managementul riscului, servicii de taxe şi alte servicii adiacente.